Microsoft a promis acum aproape un an că tabletele Windows vor beneficia de o versiune specială a suitei Office care va fi optimizată pentru controlul tactil, însă cei care au preferat platforma software a companiei au fost nevoiţi să înghită în sec atunci când aşteptatul produs a fost lansat mai întâi pe platformele rivale iOS şi Android. Într-un final, aplicaţiile Word, Excel şi Powerpoint pentru Windows 10 au ajuns într-un stadiu de dezvoltare suficient de avansat iar utilizatorii interesaţi pot descărca versiunile Technical Preview din magazinul digital Windows Store. Noile aplicaţii de la Microsoft folosesc formatul universal anunţat în cadrul conferinţei de la sfârşitul lunii ianuarie, acestea fiind compatibile în acest moment cu sistemele pe care este instalată versiunea Technical Preview a sistemului de operare Windows 10 şi urmând să devină compatibile şi cu telefoanele şi tabletele mici în cursul săptămânilor viitoare. Asemănătoare cu versiunile pentru iOS sau Android pe care deja le cunoaştem, acestea oferă o interfaţă optimizată pentru controlul tactil, însă pot fi utilizate şi cu ajutorul unui mouse şi al unei tastaturi în cazul în care este nevoie. Având dimensiuni de 87, 80 şi respectiv 78 MB, aplicaţiile Word, Excel şi Powerpoint sunt mai puţin complexe decât echivalentele tradiţionale desktop, însă acest lucru nu ar trebui să surprindă deoarece era deja cunoscut din momentul lansării versiunii iOS. În acest moment, aplicaţiile sunt gratuite şi vor rămâne aşa şi după terminarea perioadei de testare, însă anumite funcţii vor necesita achiziţia unui abonament Office 365. Pe lângă aceste trei aplicaţii, Microsoft are în dezvoltare şi versiuni integral tactile ale aplicaţiilor Outlook şi OneNote. Toate aceste aplicaţii vor fi preinstalate pe telefoanele şi tabletele mici cu Windows 10, versiunile finale urmând să fie disponibile cândva în cursul acestui an. Cei care au nevoie de mai multă putere probabil că aşteaptă viitoarea suită Office 2016, însă Microsoft nu a anunţat până acum decât că aceasta va fi lansată în a doua jumătate a acestui an.

Welcome to CSBD!

Samsung a anunţat ieri că va organiza un eveniment important din seria Unpacked pe data de 1 martie, cu o zi înainte de debutul oficial al expoziţiei Mobile World Congress 2015, iar subiectul va fi fără îndoială vârful de gamă Galaxy S6. Informaţiile neoficiale anterioare nu ne-au permis să ne facem o idee prea clară despre designul acestui viitor produs, însă nişte imagini noi pretind că înfăţişează şasiul metalic pe care îl va folosi acest telefonul Samsung. Compania Samsung este criticată de multă vreme pentru lipsa de curaj şi iniţiativă a departamentului său de design, iar aceste nemulţumiri s-au reflectat între timp şi în performanţelor financiare şi comerciale. Începând cu Galaxy Alpha şi Galaxy Note 4, terminalele companiei au început să folosească nişte elemente de design noi şi materiale de construcţie diferite, însă informaţiile neoficiale au afirmat că schimbarea reală va surveni abia odată cu apariţia vârfului de gamă Galaxy S6. Indiciile vizuale din cadrul anunţului de ieri sunt destul de firave şi interpretabile, linia curbată părând mai degrabă un element decupat de pe marginea unui eventual model Edge, însă imaginile apărute astăzi ne arată un terminal diferit care nu are un astfel de detaliu. La fel ca în cazul altor informaţii de acest gen, cititorii trebuie să rămână sceptici, însă multe dintre elementele de design remarcate în aceste imagini noi sunt similare cu cele văzute acum ceva vreme pe o carcasă creată pentru acest produs încă nelansat. După cum se observă, Galaxy S6 va folosi un şasiu fabricat integral din metal şi un sistem de antene poziţionat pe marginea carcasei. La fel ca în cazul modelelor Galaxy Note 3 sau Galaxy Alpha, difuzorul va fi amplasat pe marginea din partea inferioară a carcasei, iar acesta va fi şi va fi însoţit de un conector audio ampalsat în aceeaşi zonă. Marginile carcasei au un profil decupat pentru a reduce lăţimea totală şi pentru a oferi o priză mai bună în mână, un truc de design remarcat şi la Galaxy Note 4 sau Galaxy Alpha, însă acestea au acum un profil curbat. Conform sursei care a publicat aceste imagini, Galaxy S6 va abandona slotul MicroSD şi bateria detaşabilă, două dintre caracteristicile apreciate la generaţiile anterioare Galaxy S6. Cât de reale sunt însă aceste imagini, vom afla în seara zilei de 1 martie.

Call Of Duty (COD) : Call of Duty Call of Duty 2 Call of Duty 3 Call of Duty 4: Modern Warfare Call of Duty: Modern Warfare 2 Call of Duty: Black Ops Este primul joc în care actiunea are loc în timpul Războiului Rece si, partial, în Razboiul din Vietnam. Este continuarea jocului World at War. Call of Duty: Modern Warfare 3 Call of Duty: Black Ops II Este al noualea joc din seria Call of Duty si primul joc în care actiunea are loc în anul 2025. Call of Duty: Ghosts Partial l-am terminat dar nu singur,cu ajutoru unui prieten ! Actiunea se petrece în principal, în timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial; începand cu Modern Warfare urmat de Modern Warfare 2 si Black Ops, stabilit în timpul Războiului Rece. Wolfenstein: Return to Castle Wolfenstein Este vorba de activitatile diviziei Paranormal SS din Germania unde BJ Blazkowicz si Agentul ONE sunt capturati de catre nazisti , in timpul interogatoriului agentul One moare dar BJ reuseste sa scape din temnita.Atunci el lupta in drum din castel.De aici incep lucruri serioase,arme noi,zombie/oameni de omorat,misiuni palpitante ,A fost cel mai frumos FPS in perioada aia cand a aparut ! Wolfenstein (2009) Este vorba tot de B.J. Blazkowicz care fura un medalion , este capturat si din greseala activeaza puterea medalionului care ucide toti dusmani din apropriere !El scapa si se intoare la sediul OSA acolo afla ca medalionului ii trebuie niste cristale care se gasesc doar in Isenstadt. El este trimis acolo dar acoperirea lui este terminata de un informator necunoscut ,atunci el se intalneste cu Cercul Kreisau, un grup de rezistentă dedicat eliberareaIsenstadt de nazisti, si cu ei, si cu ei parcurge aproape toate misiunile ! Need For Speed: Need for Speed II A fost primul meu joc cu masini ! Ce sa va spun despre el ,acuma cu jocurile noi nu prea este captivant dar a fost la timpul lui ! Need for Speed Hot pursuit Este vorba de primu HOT PURSUIT , in care poti fugi de politie dar si sa fi politia si sa alergi tu pe cei care depasesc limita de viteza,este un joc foarte frumos cu o grafica medie !Si cu masini frumoase! Need for Speed Porshe Este un joc unde afost promovat o singura marca de masina Porshe , unde gameplay-u a fost mai aprofundat ,de la grafica,la pilotarea masini in interior ! Jocu este foarte frumos ,este un fel de simulator pentru mine ! Need for Speed Underground Este vorba de curse de masini ilegale , nu prea a fost cine stie ce dar a fost frumos ! Need for Speed Underground 2 Jocul incepe pe un aeroport unde ai un Nissan 350Z unde trebuie sa niste curse pentru a strange bani sa iti cumperi o masina a ta ! In acest joc poti tuna masina de la sistem audio,kilometraj,neoane,usi Butterfly,un tuning foarte frumos!Orasul este impartit in 5 parti ,fiecare parte este deblocata prin avansarea carierei ,dar si partile customizabile si masinile sunt deblocate tot prin avansarea carierei! Need for Speed Most Wanted Povestea incepe cu jucatorul care conduce un BMW M3 GTR spre orasul Rockport unde intalnes o fata Mia dar si politia ! Jucatorul cu BMW se intrece cu cativa soferi dar si cu Razor cel mai experimentat sofer din zona care are un Ford Mustang din ultima generatie !El se intrece si cu Razor ,dar Razor ii saboteaza masina ,astfel incat "esti" arestat de politie ,dar in scurt timp iti da drumu pentru ca nu au dovezi!Mia te ajuta ducandute la un depozit unde iti cumperi o masina noua ! Mia iti explica ca trebuie sa ii bati pe cei 15 soferi din Blacklist (Sonny, Taz, Vic, Izzy, Big Lou, Baron, Earl, Jewels, Kaze, Ming, Webster, JV, Ronnie, Bull)pentru a concura iar cu Razor sa ii ia masina inapoi dar pentru ca sa ii invinga trebuie sa faca curse/bountry/milestonuri ,dupa ce ia invins pe toti cei necesari ,jucatorul se intrece cu Razor,unde iti castigi cheile BMW-ului care a fost al tau !Apoi Mia se dezvaluie ca fiind o politista unde il aresteaza pe Razor! Dar il lasa pe jucator sa plece,dar ii spune ca toata politia din Rockport e pe urmele lui!In timpu urmariri Mia il suna pe jucator si ii spune ca daka vrea sa ia trb sa o ia pe un pod pe ju[CENSORED]te construit ,jucatoru sare cu BMw-u peste pod si scapa de politie ,asa ajunge in Most Wanted. NEed for Speed Carbon Este continuarea jocului Most Wanted unde jucatorul ajunge la un canion care duce la Palmont.Acolo el isi aminteste de timpu petrecut cu prieteni lui ! Orasul este impartit in 4 partie.Este "Fortuna", teritoriul Exotic care este controlat de WOLF împreună cu echipajul numit "T.F.K.",liderul este Wolf care conduce un Aston Martin DB9. Zona"Downtown"(Centrul), teritoriul Tuner care este controlat de KENJI si echipajul sau "Bushido",Kenji conducând o Mazda RX-7. Regiunea de sud a orasului Palmont este controlată inițial de ANGIE si echipajul său "21st Street",Angie conducând un Dodge Charger R/T. După înfrângerea celor 3 lideri acestia se alătură lui Darius si echipajului său "Stacked Deck",Darius conducând un Audi LeMans Quattro (R8) în încercarea de a-l răpune pe jucător. Need for Speed ProStreet Acum jucătorul nu mai e un fugar urmărit in fiecare clipă de politie, ci un adevărat pilot de curse de masini care concurează cu alti piloți pentru titlu mondial. Fiind un pilot de raliu, jucătorul trebuie să manevreze masina cu mai multă precizie deoarece, orice zgârietură sau lovitură aplicatắ masinii tale rămâne si în următoarea cursā. Jucătorul trebuie să cucerească cele 5 titluri de campion: pentru a deveni Drag King trebuie să îl învingi pe Karol Monroe (Ford Mustang), apoi pentru titlul de Grip King va trebui să îl învingi pe Ray Krieger (BMW M3 E92), urmează titlul de Drift King unde trebuie să îl învingi pe Aki Kimura (Mazda RX-7), pentru următorul titlu trebuie să îl învingi pe Nate Denver (Pontiac GTO) iar pentru ultimul titlu, cel de Showdown King să îl învingi pe Ryo Watanabe (Mitsubishi Lancer Evolution X). Need for Speed ProStreet este in mare parte un simulator de ultimă generație ce te face să-ți depăsesi limitele. NEed for Speed Undercover Acest joc reintroduce politia ,dar si un nou gen de manevrabilitate HDE(Heroic Driving Engine) în care poti face miscări spectaculoase ce sfidează legile realitătii. Need for Speed Shift Jocul nu mai este la fel ,pare un racing-simulator unde se accentueaza abilitatile jucatorilor! Need for Speed World (MMORG) : Este o combinare al jocurilor Most wanted si cabon ,de aia gasim replicile oraselor Rockport si Palmont ! Este bazat pe curse,tuning auto..Need For Speed World Online are cele mai multe masini sub licenṭǎ si cele mai multe moduri de joc din toată istoria seriei Need For Speed inclusiv si modul cooperativ în care o echipă de soferi sunt politisti si trebuie sǎ îi prindă pe ceilalṭi piloṭi. Need for Speed Hot pursuit Vorbesc de cel nou (2010) Este un joc în care poti juca două cariere în acelasi timp fiind polițist si servind legea, ori să fii un vitezoman încălcând legile.Ce este cu totul nou sunt armele,de exemplu EMP,Spike Strip sau Road Block.Toate aceastea au câte 3 nivele fiecare fiind mai puternice si mai folositoare. NEed for Speed Shift 2 Este un joc cu totul dedicat persoanelor care vor să devină piloți de curse legal. Este mai mult un simulator. Need for Speed The run este primul joc cu „quick-time events”. Pe lângă masinile puternice si aventura vitezei, are o poveste cu totul captivantă. Motto-ul :"Race for nothing" NEed for Speed Most wanted (2012) Jocul a adus foarte multe controverse din partea fanilor,fiecare cu pareri impartite despre joc.Unii zic ca este un failure pentru ca nu are poveste,inamicii din lista Most Wanted nu au nume si politia revine cu un AI prea imbunatatit care face scaparea extrem de grea.Altii spun ca este bun pentru ca nu are poveste si este greu sa scapi de politie.Dupa spusele lor aceste aspecte face un joc de curse cu adevarat reusit,dandu-ti senzatia ca esti un "racer" adevarat.Sistemul de masini a fost schimbat si el acum nu le mai poti cumpara,dar le poti gasi in parcari gata pregatite pentru tine. O sa revin si cu altele !

Rockstar Games au confirmat ca Grand Theft Auto 6 este in lucru, si ca au ceva idei pregatite pentru el. In ultimile rapoarte ni se sugereaza ca Rockstar au “45 de ani de idei la un loc” pregatite pentru Grand Theft Auto 6, si ca studioul a inceput deja sa lucreze la acest titlu. Mai jos aveti declaratia presedintelui de la Rockstar Games, Leslie Benzies: We’ve got about 45 years worth of ideas we want to do. We don’t know what GTA 6 will be, but we’ve got some ideas. It comes from the idea first. Where is it going to be set is the first question. Then that defines the missions; you’re doing different things in LA than in New York or Miami. The map and story get worked up together, and the story is a basic flow of how it works out so you can layer the missions in. Desi mai pot face multe cu GTA 5, iar versiunea pentru PC inca nu a fost lansata, acestia isi indreapta atentia catre GTA 6 care va fi lansat in anul 2017.

Geniştii din cadrul Grupului operativ al trupelor ruse de menţinere a păcii din Transnistria au început o serie de exerciţii militare, iar Ucraina a trimis soldaţi ai Gărzii Naţionale pentru a asigura securitatea de-a lungul frontierei cu regiunea separatistă moldoveană, relatează Deutsche Welle. Trupele ruse au lansat exerciţii în Transnistria, iar Ucraina a trimis soldaţi la frontieră Potrivit presei transnistrene citată de Deutsche Welle în pagina electronică, "geniştii ruşi din Transnistria învaţă să instaleze şi să camufleze dispozitive explozive, să construiască fortificaţii şi bariere inginereşti şi adăposturi pentru personal şi echipamente". La rândul său, Ucraina a pus în aplicare noi măsuri de securitate la frontiera cu Transnistria. De la 1 februarie, segmentul de frontieră care leagă Ucraina de regiunea separatistă prorusă a Republicii Moldova, care are o lungime de 411 kilometri, este păzit nu doar de grăniceri ucraineni, dar şi de soldaţi experimentaţi ai Gărzii Naţionale, care au luptat în cadrul conflictului separatist din estul Ucrainei. Potrivit publicaţiei ucrainene Kyiv Post, este vorba de aproape 1.000 de soldaţi. Aceştia au creat posturi de control pe traseele principale care duc spre regiunea transnistreană. Presa ucraineană scrie despre un plan prin care Rusia ar urmări preluarea controlului asupra regiunii Odesa, pentru a îngrădi, astfel, accesul Ucrainei la mare, un plan ce ar urma să fie implementat inclusiv cu ajutorul trupelor ruse de menţinere a păcii din regiunea transnistreană a Republicii Moldova. La sfârşitul anului trecut, ar[CENSORED] ucraineană a săpat un şanţ de protecţie de-a lungul segmentului transnistrean al frontierei moldo-ucrainene. Autorităţile de la Kiev au anunţat că, în acest fel, încearcă să împiedice accesul tehnicii militare ruseşti din regiunea transnistreană în eventualitatea în care militarii ruşi, dislocaţi în Transnistria, vor primi ordin să atace din această parte Ucraina.

Verificările impuse de Google pentru acceptarea aplicaţiilor de Android în magazinul Google Play dădeau rezultate bune, puţinele aplicaţii abuzive care touşi reuşeau să depăşească etapa de validare fiind descoperite rapid şi eliminate dacă utilizatorii raporteau probleme. Însă vremurile bune par să fi ajuns la final, creşterea bruscă a numărului de aplicaţii cu probleme intrate în catalogul Google Play semnalând nevoia pentru o regândire a mecanismelor de verificare a acestora. Magazinul Google Play, asaltat de aplicaţii Android rău intenţionate, descărcate pe milioane de dispozitive Potrivit producătorului antivirus Avast, numeroase aplicaţii listate în magazinul Google Play, dintre care unele au deja milioane de descărcări, vin la pachet cu un tip de adware foarte dificil de detectat fără o testare amănunţită, întinsă pe mai multe zile şi trecând prin diverse scenarii de utilizare. Chiar dacă aplicaţiile nu conţin cod infectat, reclamele fişate încalcă regulile impuse de Google, păcălind utilizatorii să plătească pentru acces la conţinut şi strângând date care încalcă dreptul acestora la intimitate. Pentru a nu da de bănuit, aplicaţiile cu probleme funcţionează iniţial fără cusur, urmând ca după un anumit număr de zile să treacă la afişarea unor mesaje înşelătoare, anunţând actualizări de sistem inexistente şi false infectări cu viruşi de fiecare dată când deblocăm ecranul telefonului mobil. Cei care din curiozitate sau neştiinţă interacţionează cu aceste reclame sunt direcţionaţi către conţinut mult mai periculos, rezultând apelarea nesolicitată a unor numere cu suprataxă sau furtul datelor personale. Între timp, Google a curăţat magazinul Play de multe dintre aplicaţiile cu probleme, însă fără a adresa şi motivele pentru care acestea au reuşit să crească în po[CENSORED]ritate atât de rapid, vizitatorii părând să ignore comentariile negative lăsate de alţi utilizatori păcăliţi. Pentru a evita astfel de probleme, utilizatorii sunt îndrumaţi să folosească numai aplicaţii de Android bine cunoscute, respectiv să citească cu atenţie comentariile lăsate în urmă de alţi utilizatori care au încercat aplicaţia respectivă.

v6 - pattern si text

Suntem la mai puţin de o lună distanţă de evenimentul Unpacked pe care Samsung îl va organiza în Barcelona cu ocazia Mobile World Congress 2015. Aici este aşteptat anunţul oficial al noului smartphone Galaxy S6, despre care am tot auzit zvonuri în ultimele luni. Deşi specificaţiile tehnice ale noului telefon nu mai sunt de mult un secret, preţul său este aşteptat cu sufletul la gură de fanii seriei Galaxy, iar primele zvonuri nu sunt tocmai îmbucurătoare. AndroidPit a pus mâna pe o listă de preţuri care momentan nu poate fi confirmată. Originea preţurilor pare să fie o ţară din Uniunea Europeană, întrucât acestea sunt exprimate în euro. De asemenea, există listări atât pentru Galaxy S6 în toate variantele sale, cât şi pentru Galaxy S Edge, varianta noului smartphone cu ecran curbat. Duse sunt vremurile în care smartphone-urile de la Samsung erau cu mult mai ieftine decât cele ale concurentului principal, Apple. Conform informaţiilor disponibile, noile smartphone-uri vor intra pe piaţă la preţuri foarte apropiate de cele ale telefoanelor din gama iPhone 6. Modelul clasic, Samsung Galaxy S6, va fi disponibil în trei versiuni, în funcţie de spaţiul de stocare integrat. Opţiunile vor fi 32, 64 sau 128 GB, iar fiecare variantă va fi cu 100 de euro mai scumpă decât precedenta. Astfel, cel mai ieftin S6, cu 32 GB spaţiu de stocare, va costa 749 euro fără contract, cel mediu 849 de euro, iar cel mai scump va fi 949 euro. Cei care îşi doresc un telefon mai inedit, cu ecran curbat care se întinde şi pe marginea dispozitivului, vor trebui să scoată din buzunar cu 100 de euro mai mult decât cei care vor un S6 simplu. Preţurile pentru Galaxy S Edge sunt 849 pentru varianta cu 32 GB, 949 euro pentru cea cu 64 GB şi 1049 euro pentru cea cu 128 GB. Deşi aceste preţuri nu pot fi confirmate în mod oficial, acestea sunt asemănătoare cu cele pentru phabletul Galaxy Note 4 şi Note Edge lansate în toamna anului trecut. Vom afla dacă aceste informaţii sunt sau nu adevărate foarte curând, direct de la sursă.

Pentru pasionaţii de geografie, Google Earth este probabil una dintre ele mai utile aplicaţii care pot fi instalate pe un PC. La mai bine de zece ani de la achiziţia acestui produs de la Keyhole Inc, Google şi-a adus aminte că oferă încă un abonament Pro care este prea scump şi prea puţin cunoscut, compania hotărând în consecinţă să ne facă un cadou şi să ne ofere acces gratuit la Google Earth Pro. Lansat în 2001 de către Keyhole Inc, Google Earth a beneficiat de suportul financiar al agenţie de informaţii nord-americane CIA şi a fondului de investiţii non-profit In-Q-Tel. Patru ani mai târziu, faimosul glob virtual construit cu ajutorul imaginilor din satelit sau aeriene şi informaţiilor tridimensionale de relief a fost achiziţionat de către Google şi a primit ulterior alte module suplimentare precum Street View, clădiri 3D, informaţii meteo, Sky Mode şi multe altele. Nu toate opţiunile oferite de Google Earth erau însă incluse în cadrul versiunii gratuite, instrumentele mai avansate fiind ascunse în spatele unui abonament anual cu un preţ piperat de 399 de dolari. La zece ani de la achiziţia produsului Google Earth, compania a decis probabil că este timpul să pună la dispoziţia tuturor întregul pachet de opţiuni şi a anunţat că oferă gratuit licenţele pentru versiunea Pro. Faţă de versiunea sa gratuită, aplicaţia Google Earth Pro oferă în plus imagini cu rezoluţie mai mare, posibilitatea înregistrării unui zbor virtual la o rezoluţie mai mare, acces complet la datele suplimentare precum cele demografice, rutiere sau agricole, instrumente avansate pentru măsurarea suprafeţelor sau distanţelor şi importul datelor GIS. Utilizatorii care vor să se înregistreze gratuit trebuie să descarce versiunea Pro a aplicaţiei şi să ceară o cheie de licenţă. În acest moment, site-ul este încărcat şi dă uneori erori în timpul înregistrării, însă cu puţină răbdare veţi putea obţine cheia dorită necesară pentru licenţiere. Aplicaţia este disponibilă pentru sisteme de operare Windows, OS X şi Linux. Aplicaţia oferă şi versiuni Android şi iOS, însă acestea nu beneficiază de integrarea cu serviciul Pro.

Zvonurile despre introducerea unei funcţii pentru apeluri de voce în po[CENSORED]ra aplicaţie de mesagerie WhatsApp circulă deja de aproape un an, anunţul oficial aşteptat pentru finalul lui 2014 întârziind să apară. Probabil, încă la faza de testare, suportul pentru apeluri de voce a fost activat în interfaţa aplicaţiei doar pentru o parte dintre utilizatorii WhatsApp, însă şi cei mai puţin norocoşi au la dispoziţie o modalitate pentru a încerca noua funcţie. Aparent, sistemul pe bază de invitaţii nu necesită decât ca persoanele care au primit deja această funcţie să apeleze contacte din agendă, meniul de apelare fiind activat automat şi pe celălalt terminal. În practică, succesul încercărilor de apelare nu este tocmai garantat, rezultatele cele mai bune fiind obţinute cu dispozitive pe care rulează cel puţin versiunea Lollipop a platformei Android. Din păcate prezenţa suportului pentru apeluri de voce nu a fost confirmat şi pentru interfaţa web, indicând ca puţin probabilă introducerea oficială a acestei funcţii la începutul acestui an.

Salut, bine ai venit!

Google Now este cel mai atractiv asistent digital disponibil în acest moment pe o platformă mobilă, acesta oferind nu doar o disponibilitate regională mai mare, un control vocal mai bun sau algoritmi de procesare mai puternici decât rivalii SIri sau Cortana, ci şi un mod grafic de afişare a informaţiilor care este foarte util atunci când nu ţineţi morţiş să conversaţi cu telefonul mobil. Până acum însă, Google Now a fost integrat doar cu serviciile Google, ceea ce i-a limitat într-o oarecare măsură utilitatea, însă acest dezavantaj a fost într-un final depăşit. Într-un anunţ făcut vineri pe blogul oficial, Google a anunţat că asistentul digital Google Now nu va mai fi limitat doar la informaţiile agregate de serviciile proprii şi că va fi capabil să interacţioneze cu aplicaţiile compatibile scrise de terţi. În cazul în care utilizatorii folosesc astfel de aplicaţii, aceştia vor putea remarca apariţia unor cartonaşe informative noi care vor arăta şi vor funcţiona la fel ca cele pe care deja la cunosc, beneficiind astfel de un acces mai rapid la ceea ce i-ar putea interesa în acel moment. În acest moment, asistentul digital Google este compatibil cu patruzeci de aplicaţii Android. Chiar dacă nu toate acestea sunt importante pentru utilizatorii din România, această integrare este încurajatoare şi putem măcar spera că într-o bună zi vom vedea şi mai mult conţinut localizat. Pe lista produselor software compatibile în acest moment cu Google Now se numără Runtastic, Hootsuite, The Guardian, Kayak, Tripadvisor, Shazam, Duolingo, Airbnb, Pandora şi altele, lista completă fiind publicată pe site-ul companiei. Toate aceste actualizări vor fi disponibile treptat în cursul săptămânilor următoare, acestea necesitând atât actualizarea produsului Google Now cât şi a aplicaţiilor compatibile. Compania afirmă că va extinde acest suport cu produse software şi cartonaşe informative noi, însă nu a oferit mai multe detalii despre o eventuală deschidere completă a accesului terţilor la Google Now.

Salut, bine ai venit!

În ciuda faptului că Galaxy S5 s-a vândut mai bine în România decât S4, la nivel mondial 2014 a fost un an [CENSORED] pentru Samsung. Divizia Mobile a celor de la Samsung este la al cincilea trimestru consecutiv de scădere. Numai în ultimul trimestru din 2014 aceasta a înregistrat o scădere de la an la an a profitului de 64%! Este enorm, iar producătorul coreean pierde teren atât pe segmentul smartphone-urilor ieftine, unde este asaltat de producătorii chinezi, cât şi pe cel al vârfurilor de gamă, unde doar Galaxy Note pare să mai ţină steagul sus. Iar problemele Samsung vor începe să afecteze şi Android, în ansamblu său. Deşi nu mai sunt cei mai loiali parteneri, Google ar trebui să-şi facă griji serioase legate de Android, dacă Samsung nu se redresează. Nu neapărat pentru cota de piaţă, cât pentru sănătatea ecosistemului, care are un rol esenţial în succesul unui sistem de operare. Cum s-a văzut foarte clar şi în cazul lui Windows Phone sau BlackBerry, ecosistemul - aplicaţiile şi jocurile disponibile pentru o anumită platformă - este esenţial pentru succesul unui sistem de operare şi a smartphone-urilor care îl folosesc. Oamenii vor să aibă cât mai multe aplicaţii la dispoziţie chiar dacă folosesc doar o mică parte din acestea. Şi, per a contrario, utilizatorii privesc cu reticenţă telefoanele care folosesc sisteme de operare cu o ofertă săracă de aplicaţii. Ecosistemul are nevoie de utilizatori dispuşi să cumpere aplicaţii şi jocuri pentru a motiva dezvoltatorii. Acest tip de utilizatori ţi-l atragi vânzând telefoane de top, precum Galaxy S5, nu cu telefoane ieftine. Cei care achiziţionează telefoane ieftine, de regulă, nu cumpără aplicaţii, necontribuind la dezvoltarea ecosistemului. Mai puţine smartphone-uri de top vândute de Samsung, cel mai mare producător de telefoane cu Android, înseamnă mai puţini utilizatori dispuşi să cumpere aplicaţii de Android. Mai puţini bani băgaţi în aplicaţii, reprezintă o motivaţie mai mică pentru dezvoltatorii de aplicaţii pentru Android. Iar un ecosistem sărăcit va avea un efect negativ asupra Android-ul. Slăbiciunea Android-ului, atuul iOS-ului La polul opus, utilizatorii de device-uri cu iOS, deşi sunt mai puţini, au o putere de cumpărare semnificativ mai mare - avantajul de a vinde dispozitive celor mai înstăriţi. Nu este un secret faptul că dezvoltatorii câştigă mult mai mult din aplicaţii de iOS decât din cele pentru Android. În 2014, dezvoltatorii de iOS au câştigat în total 25 de miliarde de dolari. Ca să vă daţi seama ce înseamnă această sumă în context, App Store-ul a generat mai multe venituri pentru dezvoltatori decât Hollywood-ul pentru actori în Statele Unite! sursa graficului: asymco.comsursa graficului: asymco.com În timp ce cel mai mare producător de telefoane cu Android are probleme (inclusiv) cu vârfurile de gamă, Apple şi-a crescut cota de piaţă (cu iPhone 6 şi iPhone 6 Plus) chiar pe seama acestora. Conform celor de la Kantar, Apple a crescut după lansarea celor două modele de iPhone 6, atât în Statele Unite şi Europa, cât şi în Asia. Şi nu doar în China, cât inclusiv pe terenul propriu al celor de la Samsung, Coreea de Sud, unde, în timp ce Samsung a pierdut cotă de piaţă, Apple a sărit de la 15% la 33% la nivelul lunii noiembrie 2014. De asemenea, în primul trimestru fiscal din 2015 Apple a înregistrat cele mai bune rezultate din toate timpurile, toate industriile şi toate companiile. Cu peste 18 miliarde de dolari profit obţinut din vânzarea tuturor produselor, Apple a devenit cea mai profitabilă companie din lume, depăşind recordul de 16,2 miliarde dolari profit, deţinut de compania rusească Gazprom. Astfel, Apple a vândut într-un singur trimestru 74,5 milioane de iPhone-uri. Practic, odată cu iPhone 6, o parte din forţa de cumpărare, şi aşa mai redusă, a utilizatorilor de Android a migrat către iOS, oferindu-i acestuia din urmă şi mai mulţi utilizatori dispuşi să cumpere aplicaţii şi jocuri. Ceea ce, evident, va creşte forţa ecosistemului din jurul iOS. Vor creşte veniturile dezvoltatorilor şi automat cantitatea şi calitatea de aplicaţii care alcătuiesc ecosistemul. În acest moment (Q4, 2014) Apple şi Samsung sunt la egalitate în ceea ce priveşte numărul de smartphone-uri vândute, câte 74,5 milioane fiecare. Deosebirea e că Samsung scade de la 86 de milioane în Q4 2013, iar Apple creşte de la 51 de milioane în aceeşi perioadă. Momentul în care Apple a decis să treacă la ecrane mai mari a fost excelent ales, iar Samsung nu a avut reacţie, ca o echipă de fotbal nepregătită temeinic din punct de vedere tactic înaintea unui meci important. Cine umple golul lăsat de Samsung O probabilitate ar fi ca producătorii chinezi, cei care le fac zile fripte celor de la Samsung pe segmentul de smartphone-uri ieftine, să aibă câştig de cauză şi cu vârfurile de gamă. Deja cei de la Xiaomi au făcut un pas important în sensul acesta cu Mi Note Pro. Dar chinezii trebuie să se globalizeze, iar asta va mai dura. LG a crescut mult de când a fost ales de Google să facă Nexus 4. Deşi a crescut vânzările cu 25% în 2014, deocamdată LG nu pare să aibă forţa de a umple golul lăsat de Samsung. HTC trebuie să-şi rezolve mai întâi propriile probleme. Sony se gândeşte să-şi vândă diviza de telefoane mobile. Motorloa încă este în tranziţie. Niciunul din ”numele mari” nu par la acest moment apte să umple individual golul lăsat de Samsung. Poate împreună, puţin pentru fiecare. O varianta mai plauzibilă este Nexus. Nu cred că este o coincidenţă faptul că, o dată cu Nexus 6, această serie de smartphone-uri a trecut de la ”telefoanele cu dotări bune şi preţ excelent”, la ”telefoane cu dotări de top şi scumpe”. Google pare să fi prevăzut situaţia aceasta. Nexus ar putea fi un bun înlocuitor pentru seria Galaxy S şi un rival important pentru iPhone, care ar rezolva parţial şi problema fragmentării prin update-urile rapide ale sistemului de operare. În acest context, Galaxy S6 este o piesă esenţială a puzzle-ului. Dacă va merge bine sunt şanse ca Samsung să redreseze corabia în 2015, cel puţin pe segmentul vârfurilor de gamă, iar Android să-şi recâştige o parte din ”utilizatorii plătitori”. Dacă nu, criza la Samsung se va adânci, iar Google trebuie să găsească o soluţie pentru a vinde mai multe vârfuri de gamă cu Android. Cota de piaţă trece pe planul doi în momentul în care vinzi, în mare parte, telefoane ieftine.

v1 - nice text & blur

Lara Croft and The Guardian of Light a fost unul dintre jocurile mele preferate din 2010. Aventura izometrică a Larei avea cam tot ce-i trebuia pentru a fi un succes: atmosfera tipică de film cu Indiana Jones, puzzle-uri deştepte, grafică foarte bună şi, nu în ultimul rând, o componentă multiplayer cooperativă care funcţiona neaşteptat de bine. În aceste condiţii, este lesne de înţeles de ce am aşteptat cu nerăbdare lansarea noului Lara Croft and The Temple of Osiris, acesta promiţând să aducă îmbunătăţiri semnificative la fiecare dintre capitolele amintite mai devreme. Din păcate, noul titlu al celor de la Crystal Dynamics demonstrează încă o dată că “socoteală din târg nu se potriveşte cu cea de acasă” şi că unele jocuri nu ar trebui să beneficieze niciodată de continuări. Şi, pentru a începe cu începutul, povestea din Lara Croft and The Temple of Osiris nu va da pe spate niciun fan al seriei Tomb Raider: Lara şi Carter, un arheolog rival, aflaţi în căutare de artefacte ale unor vremuri demult apuse, îl eliberează pe zeul egiptean Set, care, la rândul său, îi blestemă pe cei doi. Din fericire, neînfricaţilor aventurieri li se alătura Horus şi Isis, fiul si nevasta lui Osiris, singurul zeu ce-l poate înfrunta pe proaspăt eliberatul Set. Din păcate, Osiris este un pic cam mort, singura metodă de a reînvoca spiritul acestuia fiind găsirea bucaţilor ce formează statuia sa, răspândite peste tot prin lumea de joc. Credeţi-mă, ce am povestit aici este mult mai palpitant decât jocul în sine, care se rezumă să-şi expună firul narativ fie prin câteva secvenţe cinematice create în stilul benzilor desenate, fie prin câteva monologuri de-ale lui Set, unele dintre ele frizând penibilul. Şi totuşi, într-un asemenea joc nu povestea primează, intriga gândită de Crystal Dynamics fiind suficientă pentru a motiva jucătorii la început. Şi, dacă ar fi sa caut o veritabilă bilă albă la acest capitol, atunci aceasta ar fi vocea Larei Croft, interpretată de Keeley Hawes, aceeaşi actriţă din vechile titluri ale seriei (Tomb Raider Legend, Anniversary şi Underworld). A fost reconfortant să o aud din nou pe “adevărata” Lara Croft şi nu pe plângăciosul şi evervantul personaj al Camillei Luddington. Să revenim însă la Temple of Osiris. Acum acţiunea se doreşte a fi neliniară, cu un HUB central din care pot fi accesate nivelurile ce ascund porţiunile din statuia lui Osiris. Aici au fost introduse câteva mecanici de joc noi, trecerea de la zi la noapte sau de la vreme bună la zăpadă sau ploaie deblocând arii inaccesibile în mod normal. Totuşi, aceste trucuri nu fac altceva decât să mascheze progresia liniară a jocului: nu vei putea accesa un anumit mormânt sau templu decât atunci când jocul îţi va permite acest lucru. Şi pentru că tot a venit vorba de parcurgerea nivelurilor, întregul joc este destul de scurt, putând fi dus la bun sfârşit în aproximativ 6 ore de gameplay. Mai mult, unele niveluri sunt de-a dreptul jignitor de scurte, fiind formate doar dintr-o “cameră” introductivă şi o bătălie cu un boss. Iar aceşti boşi nu-s tocmai cele mai inteligente sau dificil de înfruntat creaturi. Mai ales în condiţiile în care, în modul cooperativ, poţi face respawn de câte ori vrei după ce ai murit. Nu doar boşii sunt neglijabili, ci şi monştrii normali, destul de usor de înfruntat indiferent de armele şi/sau amuletele pe care le ai echipate. În Temple of Osiris îşi face apariţia un soi de sistem economic, fondurile strânse din culegerea de nestemate putând fi investite în deblocarea unor cufere, în ariile special concepute în acest scop, ce-şi fac apariţia după finalizarea fiecărui nivel. În aceste cufere se ascund upgrade-uri, amulete şi arme noi, a căror utilitate este însă chestionabilă, din motivele expuse mai sus. Că ai o mitralieră sau alta nu prea contează atunci când valul de monştri poate fi gestionat relativ uşor şi cu un simplu pistol. Astfel, cel puţin în a doua parte a jocului, am ales să nu ne mai batem capul cu aceste cufere şi să parcurgem ce a mai rămas din poveste cu arsenalul din dotare. Un alt capitol la care strălucirea din Guardian of Light parcă a apus în Temple of Osiris sunt puzzle-urile. Acestea sunt mai puţin numeroase şi, de cele mai multe ori, uşor de rezolvat. Cu câteva excepţii, in care jucătorii ce-i controlau pe Horus şi Isis au fost nevoiţi să facă câteva “scamatorii”, rezolvarea puzzle-urile din Lara Croft and The Temple of Osiris a fost “directă”, fără bătăi de cap. Din fericire, încă mai există încăperile cu puzzle-uri opţionale, ceva mai dificile decât cele din campania propriu-zisă. De asemenea, puzzle-urile se adaptează, în mod dinamic, în funcţie de numărul de jucători prezenţi: dacă sunteţi în mijocul unei aventuri solo, veţi avea parte de anumite provocări, în timp ce, pentru un party de patru oameni, puzzle-urile se vor schimba, făcându-şi apariţia noi elemente menite să pună în valoare numărul sporit de jucători. Şi pentru că tot am ajuns în acest punct, trebuie menţionat că Lara Croft and The Temple of Osiris oferă suport pentru până la patru persoane în modul de joc multiplayer cooperativ, spre deosebire de Guardian of Light, care era limitat la doar doi jucători. De asemenea, Temple of Osiris beneficiază din start de suport pentru joc online, în timp ce predecesorul său s-a bazat doar pe multiplayer-ul local o bună perioadă de vreme. Din păcate, chiar dacă joci online, o serie de limitări caracteristice multiplayer-ului local îşi fac simţită prezenţa în Temple of Osiris: jucătorii nu vor putea ieşi din acelaşi “ecran”, făcându-şi astfel apariţia o serie de bug-uri de-a dreptul stupide precum imposibilitatea de a rezolva anumite puzzle-uri (pentru că unul dintre jucători nu poate ajunge la o anumită trapă, să zicem, aflată în afara ariei de acoperire a “ecranului”) sau respawn-ul “în gol” (personajul proaspăt reînviat este ucis în clipa următoare pentru simplul motiv că plasamentul celorlalţi coechipieri a “dictat” ca poziţia de respawn să fie în mijlocul unui câmp de ţepi sau deasupra unei prăpăstii). De altfel, aceasta este de departe cea mai mare problemă a noului Lara Croft and The Temple of Osiris: cantitatea de bug-uri pe “metru pătrat”. Parcurgând jocul pe PlayStation 4, în modul cooperativ online cu încă trei prieteni, nu a existat nici măcar un nivel în care să nu întâlnim tot felul de bug-uri, acestea variind de la chestii amuzante şi până la lucruri de-a dreptul frustrante. Pe lângă situaţiile amintite mai devreme, din “oferta” de bug-uri a jocului nu lipsesc personajele ce mor instant la intrarea într-un nivel, camerele pierdute prin cine ştie ce cotlon obscur al unui nivel în timp ce acţiunea se desfăşoară în cu totul alt loc, coliziunile defectuoase sau ecranele de loading care, după un timp de aşteptare destul de lung, te întorc la ultimul checkpoint în loc să încarce următorul nivel. Jur că, dacă n-aş fi văzut cu ochii mei cum jocul şi-a aplicat de câteva ori cele mai recente patch-uri, aş fi crezut că am în faţă un beta incomplet de Lara Croft and The Temple of Osiris. Jocul este într-atât de plin de bug-uri încât face chiar şi versiunea iniţiala a lui Assassin’s Creed: Unity să pară un produs îngrijit şi finisat. În aceste condiţii, chiar dacă am fost un fan al titlului precedent (Lara Croft and The Guardian of Light), îmi vine foarte greu să recomand noul Lara Croft and The Temple of Osiris. Poate doar dacă vreţi să vă specializaţi într-o eventuală meserie de beta tester sau dacă-l găsiţi prin vreun bundle, alături de alte joculeţe, la un preţ mult redus.

Prezent în configuraţia aproape oricărui PC sau laptop comercializat în ţara noastră, umilul hard disk este acceptat fără obiecţii de majoritatea utilizatorilor, bucuroşi că s-au ales cu suficient spaţiu de stocare în schimbul unui preţ “la ofertă”. Mai târziu, când produsul cumpărat deja nu mai este nou iar aplicaţiile pornesc din ce în ce mai greu, puţini utilizatori înţeleg care este principala sursă a problemelor şi cum pot aduce performanţele la un nivel acceptabil. HDD v SSD - de ce hard disk-ul nu va putea egala niciodată performanţa unui SSD Inventat în anul 1954 de compania IBM, hard disk-ul a cunoscut probabil cea mai spectaculoasă evoluţie dintre toate componentele care intră în alcătuirea unui sistem de calcul, iar asta fără ca principiul său de funcţionare să fie schimbat în mod fundamental. Astfel, hard disk-ul este un dispozitiv mecanic ce foloseşte ca mediu de stocare unul sau mai multe discuri acţionate de un motor electric. Informaţiile sunt depozitate pe aceste discuri folosind mai multe capete de scriere/citire fixate la capătul unui braţ mobil, dirijat către altă locaţie de pe suprafaţa discului ori de câte ori PC-ul solicită fişiere pentru accesarea sau scrierea de date. Dacă viteza de transfer a hard disk-urilor este în prezent suficient de mare pentru a nu pune probleme la transferul fişierelor de dimensiuni mari (muzică MP3, poze, filme), timpul de acces încă măsurat în milisecunde rămâne o limitare serioasă pentru PC-urile moderne, pe care o resimţim de fiecare dată când pornim o aplicaţie sau transferăm mai multe fişiere simultan. Atât de rapid încât mişcările sale se traduc într-un zornăit sâcâitor ce reverberează prin carcasa PC-ului, braţul mobil al hard disk-ului este totuşi constrâns de legile fizicii, cererile prea numeroase primite pentru accesarea de fişiere putând genera timpi de aşteptare uşor perceptibili de utilizator. Dacă vitezele la copierea şi scrierea de fişiere pot fi îmbunătăţite crescând viteza de rotaţie a platanelor (spre 15000 RPM în cazul hard disk-urilor pentru server), respectiv montarea unor braţe mobile cu sistem de acţionare mai puternic pentru micşorarea timpilor de acces, la final câştigurile obţinute pălesc în comparaţie cu zgomotul care ajunge la urechile utilizatorului. Nu trebuie uitat nici consumul de energie crescut, tradus în căldură excesivă şi autonomie redusă în cazul sistemelor laptop. Între timp, producătorii de hard disk-uri au renunţat să mai ţintească sporirea performanţelor prin forţă brută, mizând în schimb pe ultimul mare avantaj păstrat de venerabilul hard disk: capacitatea de stocare generoasă oferită la costuri extrem de competitive. Cu o limită superioară de 8TB în cazul modelelor cu format 3.5 inch şi aşteptări pentru depăşirea pragului de 12 TB în prejma anului 2016, hard disk-ul cu platane rotative pare să aibă viitorul asigurat. Dispozitive de stocare Solid State - cum funcţionează şi de ce costă atât de mult un SSD încăpător Având drept mediu de stocare chip-uri de memorie NAND Flash gestionate cu ajutorul unui procesor dedicat, dispozitivele SSD au un principiu de funcţionare fundamental diferit de clasicul hard disk. Total lipsite de piese care se învârt sau oscilează sub acţiunea unui câmp electromagnetic, SSD-urile îşi văd performanţele limitate doar de calitatea chip-urilor de memorie şi viteza controller-ului dedicat. Astfel, SSD-urile pot fi de sute de ori mai rapide în privinţa timpilor de acces la date şi ating viteze de transfer net superioare, însă au şi un dezavantaj major: costul per GB al spaţiului de stocare. Deşi se pot lăuda cu funcţionare complet silenţioasă, consum de energie neglijabil şi fiabilitate superioară unui hard disk, SSD-urile sunt dezavantajate de costul crescut al chip-urilor de memorie NAND flash, producătorii fiind nevoiţi să limiteze capacitatea de stocare oferită pentru a nu duce preţurile la valori inaccesibile. Comparate cu platanele magnetice ale unui hard disk, care pot fi citite/scrise numai în mod liniar poziţionând capetele de citire/scrierii deasupra zonei dorite, chip-urile de memorie NAND sunt un tip de memorie non-volatilă care permite accesarea directă a oricărui bloc de date, indiferent de poziţionarea fizică în cadrul chip-ului de siliciu. Mai mult, procesorul dedicat poate accesa simultan două sau mai multe chip-uri de memorie flash, crescând vitezele de transfer cu pierderi minime în privinţa timpilor de acces. Astfel, deşi capacitatea de stocare lasă de dorit în unele cazuri, chiar şi un SSD din gama inferioară de preţuri poate reduce considerabil timpii de aşteptare la pornirea aplicaţiilor şi încărcarea sistemului de operare. SSD performant, sau HDD încăpător? Din păcate, cu tehnologiile actuale încă nu putem avea dispozitive de stocare Solid State performante şi încăpătoare deopotrivă, dar putem lua în considerare aşa numite soluţii de compromis, hard disk-uri hibride (SSHD) care înglobează o mică cantitate de memorie NAND Flash, folosită pentru găzduirea fişierelor des accesate ce aparţin sistemului de operare şi aplicaţii pe care le folosim zi de zi. Departe a reprezenta o abordare ideală, dispozitivele SSHD îşi văd performanţele scăzând vertiginos până la nivelul unui hard disk clasic atunci când transferă volume mari de date care nu încap în memoria tampon (de obicei nu mai mare de 8GB). Western Digital WD Black2 - HDD şi SSD într-un dispozitiv 2-in-1 O abordare mai costisitoare, dar cu avantaje evidente pentru sistemele laptop care oferă un singur compartiment pentru hard disk, sunt dispozitivele HDD/SSD de tip 2-in-1. După cum spune şi numele, acestea alăturează un SSD performant şi hard disk încăpător într-o singură carcasă cu format 2.5˝. Luăm spre exemplu seria Western Digital WD Black2, recunoscut ca două dispozitive de stocare distincte: SSD de 128GB şi HDD de 1TB. Utilizatorii au posibilitatea să instaleze sistemul de operare şi aplicaţiile pe componenta SSD, lăsând colecţia de fişiere pe volumul de 1TB găzduit de hard disk-ul cu platane rotative. Pe lână maximizarea performanţelor în aplicaţii, folosirea unei configuraţi duale prezintă avantaje şi din punct de vedere al uzurii la care este expusă componenta SSD, eliberată de traficul cauzat de transferul fişierelor mari şi utilizarea programelor de tip file sharing. La final, preţul de peste 1100 Lei este mai mare decât cel al unui SSD+HDD cumpărate separat, însă trebuie să apreciem eleganţa acestei soluţii şi avantajele oferite sistemelor de calcul fără alte posibilităţi de expansiune. Dacă în primul caz, performanţele variază prea mult de la un scenariu de utilizare la altul, în cel de-al doilea caz spaţiul de 120GB alocat pentru SSD ar putea fi în cele din urmă insuficient, mai ales dacă luăm în calcul şi câteva jocuri PC. Cum arată un chip de memorie NAND Flash Durata de viaţă Si durata de viaţă este un aspect care merită luată în calcul. La hard disk-uri uzura componentelor mobile face ca durata de viaţă să scadă proporţional cu numărul de ore de funcţionare, mai rapid dacă dispozitivul este folosit pentru accesarea constantă a unui număr mare de fişiere (ex. folosind aplicaţii de file sharing). Lăsând la o parte eventuale vicii de fabricaţie, durata de viaţă a dispozitivelor SSD este raportată uzurii chip-urilor de memorie NAND Flash, proiectate pentru un număr finit de cicluri scriere citire. Astfel, dacă unui hard disk îi putem mări durata de viaţă instalând sistemul de operare pe un SSD şi păstrând datele care nu sunt accesate foarte des, în cazul dispozitivelor SSD soluţia poate fi o gestionare prudentă de a volumului de date transferat pe acesta în folosirea de zi cu zi. Primul pas în această direcţie este instalarea unui sistem de operare modern (minim Windows 7), optimizat pentru gestionarea eficientă a dispozitivelor de stocare SSD. Alte măsuri care merită luate în considerare sunt achiziţionarea unei cantităţi suficiente de memorie RAM (ex. 8-16GB) şi dezactivarea memoriei virtuale, folosind opţiunea Performance Settiings din secţiunea Advanced a meniului System Properties. Exceptând seriile cu probleme, în general, durata de viaţă a SSD-urilor este mai mare decât cea a HDD-urilor. Viteză În prezent, vitezele de transfer ale dispozitivelor Solid State se încadrează între 400 şi 550 MB/s în cazul celor cu interfaţă S-ATA III şi ajungând la peste 2 GB/s în cazul soluţiilor de înaltă performanţă, conectate folosind interfaţă PCI-E 3.0. Samsung SSD SM951 În schimb, viteza unui HDD depăşeşte cu greu pragul de 140 MB/s, viteza reală fiind semnificativ mai mică la scrierea/accesarea fişierelor de mici dimensuni. Capacitate VS preţ Perfecţionarea continuă a tehnologiilor face ca în prezent să putem achiziţiona HDD-uri la preţ de 15-20 bani per GB, mai ieftin decât orice alt mediu de stocare folosit în prezent. În schimb, la un cost minim de 2 lei per GB, dispozitivele SSD vor epuiza rapid bugetul unui pasionat de filme BluRay sau jocuri PC de ultimă generaţie. Practic, pe piaţa din România HDD-urile de 3 TB costă de regulă între 400-450 lei. Spre comparaţie, SSD-urile încadrate la acelaşi nivel de preţ ating cu greu capacitatea de 240GB, ajungând rapid la costuri deloc atractive pe măsură ce ne apropriem de 1TB, capacitatea minimă aşteptată de la un hard disk modern. Comparaţie HDD vs SSD - preţ raportat la capacitatea de stocare HDD SSD 64 GB - 200 - 250 lei 128 GB - 280 - 380 lei 256 GB 250 - 450 lei 460 - 560 lei 512 GB 230 - 550 lei 960 - 1600 lei 1 TB 260 - 500 lei 1900 - 2100 lei 2 TB 410 - 820 lei - 3 TB 530 - 1100 lei - 4 TB 750 - 1400 lei - 6 TB 1250 - 2300 lei - * Preţurile pot varia in funcţie de brand şi specificaţiile produsului Concluzie Luând în considerare avantajele şi dezavantajele celor două categorii de dispozitive, achiziţionarea unui SSD de minim 120GB şi unul sau mai multe HDD-uri poate fi soluţia ideală. SSD-ul va fi folosit pentru sistemul de operare şi programele zilnice, iar HDD-ul pentru stocarea altor tipuri de conţinut. Alternativ, dacă spaţiul disponibil pentru instalare nu permite achiziţionarea unei perechi HDD + SSD, iar costul unui hard disk hibrid este prea mare, putem lua în considerare varianta achiziţionării unui hard disk extern pentru suplimentarea spaţiului de stocare, avantajul fiind că acesta poate fi conectat şi la alte dispozitive, cum ar fi router-ul wireless pentru partajarea fişierelor în reţeaua locală.

Platformă software: Windows Phone Se spune că o imagine valorează cât o mie de cuvinte, însă unele persoane au luat prea în serios această sintagmă iar Internetul trebuie să suporte zilnic o maree de nu mai puţin de 1,8 miliarde de imagini. Imaginile sunt publicate uneori într-o formă brută, alteori sunt trecute prin câteva filtre de procesare, iar în cazurile în care un watermark informativ ar aduce un plus de utilitate, o aplicaţie precum Phototag este un instrument simplu şi eficient. Ideea inserării unor informaţii adiţionale despre dată, loc sau vreme în cadrul fotografiilor nu este nouă, pe piaţă existând destule produse software care oferă aşa ceva iar unii producători de telefoane implementând aceste opţiuni direct în aplicaţia camerei foto. Phototag se remarcă însă prin simplitate şi prin calitatea şabloanelor grafice, aplicaţia oferind şi o gamă de opţiuni suficient de bună pentru un utilizator fără mari pretenţii. Opţiunile de captură oferite de aplicaţie sunt reduse la strictul necesar, Phototag oferind doar un caroiaj opţional care vă va ajuta să respectaţi mai bine regula treimilor, un buton pentru controlul bliţului, unul pentru comutarea între camerele foto şi declanşarea tactilă a capturii. Dacă nu este o aplicaţie complexă pentru captura efectivă, Phototag se remarcă atunci când vine de şabloane. Aplicaţia oferă patru moduri de lucru generice, acestea permiţând inserarea datei şi orei, a localizării (cu tot cu dată şi oră), a stării meteo (cu tot cu localizare, dată şi oră) şi a unui vitezometru. Pe lângă acestea, aplicaţia mai oferă două moduri de captură dedicate persoanelor care obişnuiesc să-si fotografieze consumaţia prin restaurante sau baruri, respectiv unul dedicat părinţilor care permite specificarea sexului, vârstei şi numelui copilului fotografiat. Fiecare dintre aceste şase moduri de lucru include la rândul lui câte şase şabloane care machetează diferit informaţiile afişate pe ecran. În unele cazuri, Phototag permite introducerea manuală a unora dintre datele informative care vor fi afişate, iar în cazul imaginilor capturare anterior, aplicaţia va citi ora, data şi coordonatele geografice din EXIF. Imaginile imortalizate au un raport de aspect 1:1, Phototag preluând astfel ideea Instagram de a folosi formatul specific Instamatic sau Polaroid. După captură, utilizatorul va putea roti imaginea, va putea deplasa conţinutul 4:3 sau 16:9 în cadrul şablonului pătrat final şi va putea face ultimele modificări ale informaţiilor afişate în watermark. După această etapă, utilizatorul va putea aplica unul din cele 21 de filtre disponibile şi va putea partaja online imaginea. Imaginile finale vor putea fi salvate local în Camera Roll sau vor putea fi partajate online, Phototag incluzând suport pentru Facebook, Flickr, Tumblr, Twitter şi VKontakte. Fără a oferi prea multe opţiuni, Phototag este o aplicaţie utilă în cazul în care trebuie să inseraţi în cadrul imaginilor câteva detalii suplimentare despre locul în care vă aflaţi. Cu excepţia unor momente rare în care aplicaţia a răspuns mai greu la comenzi, acestea manifestându-se în special în modul de lucru Speedometer, Phototag s-a dovedit a fi un produs fiabil. Aplicaţia Phototag este disponibilă în Windows Phone Store la un preţ de 0,99 euro.

Welcome to CSBD!

2014 a fost anul transformărilor radicale pentru Microsoft, strategia „cloud first, mobile first” a noului manager Satya Nadella concretizându-se prin creşterea profiturilor divizilor online, lansarea unor produse hardware sau software noi interesate şi, de neimaginat acum câţiva ani, de lansarea celor mai importante produse software şi pe platformele mobile rivale. După Word, Excel, Powerpoint, OneNote, OneDrive, Remote Desktop sau alte produse similare, portofoliul Microsoft s-a îmbogăţit acum cu lansarea clientului de email Outlook pentru telefoanele şi tabletele Android sau iOS. La începutul lunii decembrie a anului trecut, Microsoft a anunţat că a achiziţionat compania şi produsul software Acompli. În doar două luni, acest produs a fost reîmpachetat, a primit o interfaţă optimizată pentru tablete şi a fost redenumit Outlook, acesta fiind oferit acum utilizatorilor de telefoane sau tablete Android şi iOS. Deoarece produsul Acompli a fost deja prezentat acum ceva vreme în cadrul rubricii „Aplicaţia săptămânii”, nu vom insista asupra facilităţilor oferite de acesta. Pentru cei grăbiţi, fostul Acompli şi actualul Outlook oferă integrare cu serverele Exchange, Outlook.com, iCloud, Gmail şi Yahoo, integrează nu doar mesageria ci şi calendarele şi listele de contacte, oferă un manager pentru fişiere care permite atât răsfoirea ataşamentelor locale cât şi a celor stocate pe OneDrive, Dropbox, Box sau Drive şi oferă un mediu de lucru simplu şi prietenos. Noul Outlook pentru Android şi iOS nu implementează încă suportul suplimentar POP3 sau IMAP, care a lipsit şi din Acompli, însă oferă în schimb o interfaţă optimizată pentru tablete, posibilitatea activării sau dezactivării rapide a modului de vizualizare al conversaţiilor şi posibilitatea de particularizare a gesturilor. Noua aplicaţie Outlook este disponibilă în magazinele digitale App Store şi Google Play, versiunea pentru Android fiind momentan încă etichetată cu sufixul Preview. Cu această ocazie, Microsoft a anunţat că aplicaţiile Word, Excel şi Powerpoint pentru tabletele Android au ieşit din stadiul de testare Preview şi pot fi considerate produse finite. Din păcate, suita Office pentru Android nu este compatibilă cu tabletele care folosesc procesoare Intel Atom, compatibilitatea x86 urmând să fie adăugată în cursul lunilor următoare.