Lacoste

Activision şi Treyarch continuă seria de materiale video dedicate campaniei din Call of Duty: Black Ops 3. De această dată a venit rândul celor din studioul producător Treyarch să povestească despre noutăţile ce se vor regăsi în această campanie, ce va putea fi jucată atât single player, cât şi în mod cooperativ, cu maximum patru jucători. Call of Duty: Black Ops 3 va fi dezvoltat în trei direcţii: campania propriu-zisă, ce va putea fi abordată şi în mod multiplayer cooperativ (doar pe PS4, Xbox One şi PC, va lipsi din versiunile pentru PlayStation 3 şi Xbox 360); componenta de multiplayer competitiv; dar şi modul zombies, denumit Shadows of Evil, a cărui acţiune va avea loc la începutul anilor '40. Call of Duty: Black Ops 3 se va lansa pe 6 noiembrie 2015, în versiuni pentru PlayStation 4, Xbox One, PC (realizate de Treyarch), PlayStation 3 şi Xbox 360 (realizate de studiourile Beenox şi Mercenary Technology).

Electronic Arts a publicat, prin intermediul paginii Origin a jocului, cerinţele de sistem pentru versiunea de PC a luiStar Wars: Battlefront. După cum era de aşteptat, echipa producătoare de la DICE nu se joacă, aceste specificaţii fiind probabil cele mai pretenţioase pe care le-am întâlnit până acum la un astfel de joc: Cerinţe minime • OS: Windows 7 64-bit sau mai recent • Procesor (Intel): Intel i3 6300T sau echivalent • Memorie RAM: 8GB • Hard Disk: cel putin 40 GB • Placă video (NVIDIA): nVidia GeForce GTX 660 2GB • Placă video (ATI): ATI Radeon HD 7850 2GB • DirectX: 11.0 (necesită placă video compatibilă cu DX11) • Reţea: conexiune la internet de minimum 512 KBPS Sistem recomandat • OS: Windows 10 64-bit sau mai recent • Procesor (Intel): Intel i5 6600 sau echivalent • Memorie RAM: 16GB • Hard Disk: cel putin 40 GB • Placă video (NVIDIA): nVidia GeForce GTX 970 4GB • Placă video (AMD): AMD Radeon R9 290 4GB • DirectX: 11.0 (necesită placă video compatibilă cu DX11.1) • Reţea: conexiune la internet de minimum 512 KBPS Star Wars: Battlefront va fi lansat pe 17 noiembrie 2015 în America de Nord, 19 noiembrie 2015 în Europa continentală şi 20 noiembrie 2015 în Regatul Unit al Marii Britanii. În perioada 8-12 octombrie, beta-ul Star Wars: Battlefront va fi deschis către toţi deţinătorii de console PlayStation 4 şi va putea fi descărcat gratuit de pe PlayStation Store.

In our household, I do all the ironing. And the one thing that makes it bearable is putting on some good music. But my radio alarm clock wasn’t cutting it. It sounds tinny, and there’s no bass at all. That’s why I needed something decent for upstairs. Sonos would have been overkill, so I started looking at bluetooth speakers. A compromise Basically, there’s two types of bluetooth speakers, small, portable ones that come equiped with batteries, and stationary ones that don’t. Speakers in the former category are usually small, and small boxes tend to produce small sound. Plus I did not need a battery. Stationary bluetooth speakers are often large and expensive. Ideally, I’d need something that fell inbetween these two categories. Enter the BT4000 This Philips speaker is about the size of a decent portable radio, and it’s a very simple device. I has just four buttons, two of which are used to control the volume. Essentially, you turn it on, pair it with your phone (which is unbelievably easy if your phone has NFC), and press play. There’s a USB port on the back, but it’s just for charging you phone, and there’s an “audio in” jack in case you prefer wires over Bluetooth. Sound quality For its size, the BT4000 offers a very decent sound quality. The entire right side of the device it dedicated to a bass reflex hole, and it appears to help. Higher tones seem to be quite directional, so I’d recommend putting the speaker at ear level, and pointing it towards you. Otherwise the sound can be a little dull of even muffled. Considering it’s low €80 price, there’s very little to complain about. Verdict The BT4000 seems to be an unpo[CENSORED]r model in Philips’ extensive line-up of streaming speakers. I’ve seen it get bad reviews because people were expecting it to have a built-in battery. But if you’re looking for something small and cheap to put in your bedroom or study, it could be perfect for you.

The last couple of weeks, my family and I have been vacationing in Hungary. We’d booked accomodations with wifi, and we hadn’t brought any travel info with us, confident that we’d be able to use Tripadvisor, Foursquare, etc to find nice places to visit. Unfortunately, the wifi at our first vacation home turned out to be broken. This meant we had to improvise, and after a bit of shopping, I got a killer deal on a mobile 4G hotspot. So I thought I’s post it here. Meet the Alcatel W800 I’de never seen a mobile 4G router disguised as a USB stick before, but the Alcatel W800 isn’t simply a 4G modem dongle. It’s a complete router, and the USB connector is there mostly to supply power. There’s no need to plug it into a computer. Once powered up, it’ll connect to the 4G network, and broadcast a wifi network for up to ten devices. You can log into the W800 to modify the network name, password, etc, just like any other router. T-mobile (aka “Telekom”) The T-Mobile store in Siofok, near Lake Balaton, offered this device – complete with a prepaid SIM card – for only HUF 9950. That’s roughly 32 euro, and it came with 1 GB of data. The Hungarian language is unique, so it turned out to be a challenge to add more credit once the first gigabyte expired. If you can find an employee that speaks English, I’m sure there are excellent deals. I added around ten euros of prepaid credit, and it lasted the remainder of our vacation. Credit info is sent to the device as text messages, but Google Translate couldn’t make any sense of those. Using this curious little stick Unlike regular “mifi” routers, the W800 does not have a built-in battery. We ran it off a power bank that we happened to have with us, and it worked great. The 8800 mAh portable battery gave us 3-4 “work” days of moderate wifi usage. The device we got was locked to the Hungarian T-Mobile network, which means it won’t work anywhere else in the world, not even on other T-Mobile networks. Fortunately, unlock code for the W800 are available on eBay, and I can confirm that they work. Reception 4G works really well in urban areas, and I got excellent speeds. When touring the countryside, I found that speeds would drop dramatically. The W800 does of course also support 3G, but it seemed that mostly only Edge was available. Still, I think this was an great deal, and it helped us enjoy the beautiful country that is Hungary even more.

Cu prilejul evenimentului de lansare dedicat noii game detelefoane Nexus, Google a anunţat şi debutul unei funcţii în aplicaţia Photos de care vor beneficia toţi utilizatorii de telefoane cu Android. Astfel, în urma unei actualizări livrată prin magazinul Play Store, aplicaţia Google Photos va oferi compatibilitate Chromecast, permiţând afişarea albumelor cu poze direct pe ecranul televizorului. În plus, este posibil acum ca mai mulţi utilizatori să încarce poze şi să se aboneze la acelaşi album pentru a urmării pozele încărcate de prieteni. Noua versiune Photos permite şi distribuirea de animaţii direct prin WhatsApp, iar clipurile video slow-motion încărcate de pe telefoane Nexus 5X şi Nexus 6P primesc reglaje care permit ajustarea vitezei de redare. Aplicaţia Google Photos pentru Android primeşte o funcţie utilă, cerută mult timp de utilizatori Aplicaţia Google Photos este disponibilă deja în versiune actualizată în magazinul Play Store, ediţia pentru iOS urmând să fie adăugată la o dată ulterioară.

iOS 9 a venit cu Wi-Fi Assist, o funcţie care la prima vedere pare să fie foarte utilă pentru a îmbunătăţi experienţa online a telefoanelor şi tabletelor Apple. Din păcate, aceasta nu pare să funcţioneze foarte bine, întrucât porneşte conexiunea de date chiar şi atunci când nu este necesară. Rezultatul este consum inutil de date şi în cazul depăşirii limitelor de trafic, facturi mai mari de la operatori. Din fericire, Wi-Fi Assist poate fi dezactivat foarte uşor. zoom in În cazul în care nu doriţi să riscaţi consumul de date atunci când aveţi un iPhone sau iPad conectat la o reţea WiFi, va trebui să urmăriţi trei paşi simpli. 1. Deschideţi aplicaţia Settings. 2. Accesaţi meniul „Mobile Data” 3. Căutaţi opţiunea Wi-Fi Assist (cea mai de jos opţiune, sub lista de aplicaţii) şi dezactivaţi-o Până când Apple nu adresează problemele Wi-Fi Assist, nu este recomandată activarea sa.

Happy Birthday rusu -- Enjoy your life , its your day and take more fun in your coming days Good luck , Happy Birthday to u Again my Nigga

Destiny a fost un joc polarizant, existând două mari categorii de public: cei cărora Destiny li s-a părut o pierdere de vreme, o experienţă superficială fără o componentă narativă capabilă să o susţină, şi cei care au iubit creaţia celor de la Bungie şi care au jucat în mod constant, trecând peste aspectul repetitiv al jocului pentru a dobândi echipament din ce în ce mai bun. Trebuie să mărturisesc că mă aflu undeva la mijloc, trecând prin mai tot conţinutul oferit de versiunea iniţială a jocului, refuzând însă să revin pentru “grind-ul de zi cu zi”. În aceste condiţii, am refuzat să mă mai joc Destiny până când Bungie nu adăuga mai mult conţinut semnificativ jocului, nu tot felul de reciclări ale inamicilor şi locaţiilor deja prezente în jocul de bază. Cu alte cuvinte, am refuzat să mai joc până la apariţia lui The Taken King, primul expansion major pentru Destiny (precedat de alte două pachete de conţinut suplimentar, despre care vom vorbi un pic mai târziu). Ei bine, am ajuns şi în acest punct: The Taken King fiind în sfârşit disponibil. Reuşeşte acesta să adauge suficient conţinut şi varietate pentru a transforma Destiny într-o experienţă la care să merite să te întorci? În primul rând, Activision şi Bungie trişează un pic când vine vorba de modalităţile prin care un jucător de Destiny poate accesa conţinutul suplimentar din The Taken King. Pe scurt, expansion pack-ul poate fi achiziţionat prin două metode: digital, la un preţ echivalentul cu 40€, sau fizic, într-un pachet numit Destiny: The Taken King Legendary Edition, comercializat la preţ întreg. Acesta din urmă oferă, pe lângă noul expansion, şi jocul de bază, precum şi primele două DLC-uri: The Dark Below şi House of Wolves. Totuşi, dacă deţii doar versiunea iniţială a lui Destiny şi vrei sa joci The Taken King vei afla cu stupoare că nu poţi. Expansion-ul nici nu poate fi achiziţionat digital dacă nu deţii deja The Dark Below şi House of Wolves. Cu alte cuvinte, trebuie să mai scoţi încă 35€ pentru Expansion Pass-ul ce conferă acces la primele două pachete de conţinut suplimentar. Adunaţi această sumă la cei 40€ de euro ceruţi pe The Taken King şi la banii pe care i-aţi plătit deja pentru jocul iniţial şi ajungeţi la o sumă extrem de piperată. Alternativ, după cum am amintit mai devreme, puteţi opta pentru pachetul retail Legendary Edition şi vă veţi alege şi cu un joc pentru care aţi plătit de două ori preţul întreg. Cu alte cuvinte, orice opţiune ai alege, tot ars la buzunar vei ajunge… Revenind la jocul propriu-zis, nu putem începe discuţia despre The Taken King fără a spune câteva cuvinte şi despreprimele două expansion-uri (The Dark Below şi House of Wolves), precum şi despre patch-ul 2.0, care schimbă semnificativ multe dintre aspectele jocului original (de altfel, nici nu poţi instala şi juca The Taken King fără aceste componente). Primele două pachete de conţinut suplimentar sunt… să zicem superficiale (şi acesta este un termen îngăduitor), adăugând câteva misiuni de Story care nu transmit mai nimic din punct de vedere narativ, precum şi strike-uri şi harti multiplayer prin aceleaşi locaţii din jocul iniţial. “More of the same”, după cum ar spune vorbitorul de limbă engleză. Pe de altă parte, update-ul major adus jocului schimbă câteva dintre mecanicile de bază din Destiny, înlocuindsistemul de progresie post level 20 bazat pe Light cu un o formulă mult mai simplă. Cu alte cuvinte, vei progresa normal, pe baza experienţei accumulate din lupte, bounty-uri, quest-uri până la nivelul 40. Light-ul există în continuare, însă este prezentat mai mult ca un ranking al echipamentului purtat, valoarea acestuia fiind acum o medie dintre punctele de attack şi defense. Se termină astfel cu personajele prea slabe pentru a accesa conţinutul avansat, progresia în nivel realizându-se acum pe principiul “ca prin brânză”, un erou putand fi dus de la nivelul 20 la level maxim în doar câteva ore de joc. De altfel, dacă nu deţineţi un erou capabil, The Taken King va oferă un token prin intermediul căruia puteţi upgrada orice personaj din propria menajerie direct la nivelul 25, echipamentul aferent fiind inclus. Dacă am fi răutăcioşi, am putea spune că Bungie fac tot posibilul sa te îndemne să joci direct The Taken King, ingorând, pe cât posibil, restul conţinutului pe care ai dat deja banii. Şi pentru că tot am adus vorba de quest-uri un pic mai devreme, da, Destiny are acum quest-uri! Duăa cum am sugerat în review-ul jocului iniţial, acum poţi vorbi cu anumite personaje care îţi dau diferite obiective de îndeplinit. Din păcate, quest-urile acestea sunt concepute doar ca un soi de layer suplimentar aplicat peste straturile dictate de design-ul iniţial al jocului. Deci, chiar dacă acum “rezolvăm quest-uri”, o vom face tot umblând de nebuni prin aceleaşi şi aceleaşi locaţii (acum serios, de câte ori trebuie să mai vizitez Luna sau vechea Rusie?), împuşcând aceiaşi monştri obosiţi de care ne-am plictisit deja. Aici ar trebui să intre în scenă The Taken King, eroul naţional şi salvatorul patriei numite Destiny. Şi, comparând noul expansion cu primele DLC-uri sau chiar jocul iniţial, se observă din start o abordare mai atentă, ceva mai complexă, cu un accent ceva mai evidenţiat pus pe partea narativă a jocului. Povestea în sine e la fel de simplă şi generică ca până acum: Oryx, supranumit The Taken King, soseşte în sistemul nostru solar pentru a se răzbuna pentru moartea lui Crota, fiul său şi unul dintre inamicii doborâţi în expansion-urile precedente. Oryx se ascunde însă pe Dreadnought-ul său, o navă spaţială imensă ce joacă rolul noului câmp de bătălie din The Taken King. Da, aţi citit bine, în sfârşit vom avea parte de medii de joc proaspete, cu quest-urile şi inamicii noi aferenţi. Quest-urile sunt strâns legate de poveste, existând şi unele obiective opţionale, ce-ţi pot face viaţa mai uşoară. Spre exemplu, la un moment dat vei fi trimis, în funcţie de clasa de personaj interpretată, inapoi pe una dintre planetele deja vizitate, pentru a dobândi cea de-a treia subclasă pentru eroul controlat. Noile abilităţi oferite de aceste subclase sunt reuşite, convingându-mă să-mi reprofilez Titan-ul din dotare într-un veritabil aruncător de ciocane înflăcărate. De asemenea, fiecare misiune ce face parte din firul principal al poveştii din The Taken King beneficiază de secvenţe cinematice de introducere şi încheiere, rolurile unor personaje precum Eris Morn, Cayde-6 (interpretat acum deNathan Fillion), Commander Zavala sau chiar a Ghost-ului din dotare (cu noua voce a lui Nolan North) devenind mult mai importante şi vizibile. Misiunile sunt împănate cu dialoguri între aceste personaje şi îşi fac apariţia chiar şi unelesecvenţe scriptate, deşi nu ar trebui să vă aşteptaţi la nivelul de complexitate din Half-Life sau vreun alt shooter single player. Pe scurt, povestea, deşi slabă şi plină de ABC-ul stereotipurilor SF, măcar există acum. Pe de altă parte, luat la bani mărunţi, conţinutul nou adăugat de The Taken King nu este tocmai impresionant: nouă misiuni de Story, trei Strike-uri (cu unul suplimentar pentru cine joacă pe PlayStation) un nou Raid şi câteva hărţi şi moduri de joc noi pentru Crucible (multiplayer-ul competitiv). Mai mult, deşi au fost adăugate locaţii noi, destule dintre aceste misiuni noi se desfăşoara din nou pe “vechile” planete din jocul original. Nu ştiu cum sunt alţii, dar eu m-am săturat de vechiul cosmodrom din Rusia sau de templele de pe Lună ca de mere pădureţe… Mai mult, inamicii noi despre care aminteam nu sunt decât versiuni “taken” (aflate sub controlul lui Oryx, The Taken King) ale unor dintre monştrii ce-şi făceau apariţia şi în jocul iniţial: unii au primit abilităţi noi (se multiplică), alţii doar rezistenţă şi atacuri mai puternice. Per total, o primă parcurgere (pe dificultate normală) a conţinutului nou din ediţia Legendary (adică atât The Taken King, cât şi primele expansion-uri The Dark Below şi House of Wolves), nu ar trebui să dureze mai mult de cinci ore. Cam puţin, având în vedere preţul destul de piperat plătit pentru acestea. Bineînţeles, asta nu va stopa jucătorii dependenţi de Destiny să joace în continuare, însă, cel mai probabil, acest articol nici nu li se adresează. Lăsând la o parte celelalte aspecte, la un capitol The Taken King ţine încă sus steagul ridicat iniţial de Destiny: stilul artistic deosebit, care reuşeşte să menţină grafica jocului celor de la Bungie la un nivel ridicat, net superior altor încercări în acest domeniu. Câteodată pur şi simplu este mai interesant să admiri peisajele din The Taken King decât să joci jocul propriu-zis… Aşadar, The Taken King încearcă să corecteze câteva dintre neajunsurile jocului iniţial (cum ar fi povestea cvasi-inexistentă) şi, din unele puncte de vedere, chiar reuşeşte. Totuşi, preţul plătit pentru a ajunge la aceasta realizare se apropie periculos de mult de jumătatea unui salariu mediu în România, un efort financiar prea mare raportat lasuperficialitatea ce continuă să caracterizeaze experienţa de joc din Destiny.

Russia has begun carrying out air strikes in Syria against opponents of President Bashar al-Assad. The strikes reportedly hit rebel-controlled areas of Homs and Hama provinces, causing casualties. The US says it was informed an hour before they took place. Russian defence officials say aircraft carried out about 20 missions targeting Islamic State, but US officials said that so far they did not appear to be targeting IS-held territory. The day's events as they happened Syria's civil war has raged for four years, with an array of armed groups fighting to overthrow the government. The US and its allies have insisted that President Assad should leave office, while Russia has backed its ally remaining in power. The upper house of the Russian parliament earlier granted President Vladimir Putin permission to deploy the Russian air force in Syria. Image copyrightSyria Rebels Gathering Image copyrightSyria Rebels Gathering‎ The Russian defence ministry said the country's air force had targeted IS military equipment, communication facilities, arms depots, ammunition and fuel supplies - and did not hit civilian infrastructure or areas nearby. Syrian opposition activists said Russian warplanes had hit towns including Zafaraneh, Rastan and Talbiseh, resulting in the deaths of 36 people, a number of them children. None of the areas targeted were controlled by IS, activists said. Jump media player Media player help Out of media player. Press enter to return or tab to continue. Media captionVideo from opposition activists Syria Rebels Gathering appears to show the aftermath of Russian air strikes in the Syrian town of Talbiseh US Secretary of State John Kerry said the United States was prepared to welcome Russian military action in Syria - but only as long as it was directed against IS and al-Qaeda-linked groups. Speaking at the United Nations Security Council, Mr Kerry said the US would have "grave concerns" if Russia conducted strikes against other groups. He said the US-led coalition against IS would "dramatically accelerate our efforts" and that the US was prepared to hold talks with Russia about avoiding accidental conflicts between the two air strike campaigns "as early as possible". US Defence Secretary Ashton Carter said the Russian strikes were "probably not" in IS-controlled areas. He warned Russia's military moves were "doomed to fail". Image copyrightRUSSIAN DEFENCE MINISTRYImage captionSu-24 fighter-bomber aircraft are said to have been involved in the strikes Analysis: Jonathan Marcus, defence and diplomatic correspondent Russia's decision to intervene with its air power greatly complicates the Syrian crisis while probably offering little additional chance of a diplomatic resolution. Russian sources indicate that Sukhoi Su-24 warplanes were involved, operating out of an airbase near Latakia. There are serious questions about who exactly the Russian aircraft are targeting. US officials believe that the initial Russian strikes are not in IS-held territory, raising the possibility that Russian air power is being utilised more in the form of close air support for Syrian government forces against the multiple enemies of the Assad regime. Of course, many of these enemies are supported by the West's Arab allies or Turkey. The warning time given by the Russians to the Americans announcing the start of their operations may also raise some eyebrows, suggesting that much more detailed co-ordination may be needed in [CENSORED]ure to avoid incidents in Syrian airspace. Syria's civil war explained Diplomatic goals behind Putin's Syria build-up The battle for Syria and Iraq in maps In a televised address, Mr Putin said the air strikes were targeting Islamist militants - including Russian citizens - who have taken over large parts of Syria and Iraq. "If they [militants] succeed in Syria, they will return to their home country, and they will come to Russia, too," he said. He added that Russia was not going to send ground troops to Syria, and that its role in Syrian army operations would be limited. Jump media player Media player help Out of media player. Press enter to return or tab to continue. Media captionJohn Kerry: "We agreed on the imperative of... having a military-to-military deconfliction discussion" "We certainly are not going to plunge head-on into this conflict... we will be supporting the Syrian army purely in its legitimate fight with terrorist groups." Mr Putin also said he expected President Assad to talk with the Syrian opposition about a political settlement, but clarified that he was referring to what he described as "healthy'' opposition groups. Syria's civil war Image copyrightAFP What's the human cost? More than 250,000 Syrians have been killed and a million injured in four-and-a-half years of armed conflict, which began with anti-government protests before escalating into a full-scale civil war. And the survivors? More than 11 million others have been forced from their homes, four million of them abroad, as forces loyal to President Assad and those opposed to his rule battle each other - as well as jihadist militants from IS and other groups. Growing numbers of refugees are going to Europe. How has the world reacted? Regional and world powers have also been drawn into the conflict. Iran and Russia, along with Lebanon's Hezbollah movement, are propping up the Alawite-led government. Turkey, Saudi Arabia and Qatar are backing the Sunni-dominated opposition, along with the US, UK and France.

Desi Syberia 3 fusese anunţat de câţiva ani, abia la Gamescom 2015, în spatele uşilor închise, au fost dezvăluite primele detalii despre mult aşteptata continuare a seriei de jocuri adventure ce scria istorie deceniul trecut. Sybieria 3 este realizat din nou sub brand-ul Microids, echipa producătoare fiind supervizată de Elliot Grassiano, cofondatorul studioului Microids. Vestea cu adevărat îmbucurătoare este însă că şi de această dată faimosul autorBenoit Sokal se va ocupa atât de scenariul jocului, cât şi de conceptul artistic din Syberia 3, în rolul principal urmând să revină eroina seriei Kate Walker. Mai mult, Syberia 3 va beneficia de o coloană sonoră realizată de compozitorul Inon Zur (care a lucrat şi la Syberia II) şi va fi primul joc al seriei cu grafică complet 3D. Syberia 3 ar trebui să-şi facă apariţia în 2016, în versiuni pentru PC, Mac, PlayStation 4 şi Xbox One. Până atunci, Microids oferă un material video dedicat istoriei seriei Syberia, cu imagini din primele două titluri (disponibile pe Steam), dar şi un scurt teaser pentru Syberia 3.

În decembrie 2015 se vor împlini fix trei decenii de când primul film Back To The [CENSORED]ure avea premiera în cinematografe; cu această ocazie, Telltale Games vor lansa Back To The [CENSORED]ure: The Game - 30th Anniversary Edition, o versiune finisată şi adăugită a jocului de aventură apărut iniţial în 2011. Spre deosebire de original, Back To The [CENSORED]ure: The Game - 30th Anniversary Edition va include vocea lui Tom Wilson pentru Biff Tannen, fiind vorba de actorul original ce a interpretat personajul respectiv şi în film. De asemenea, jocul va fi acompaniat de un documentar video cu interviuri cu Bob Gale, producătorul şi coscenaristul trilogiei de filme Back To The [CENSORED]ure, actorul Tom Wilson, membri ai echipei Telltale Games, precum şi cu AJ LoCascio, vocea lui Marty McFly. Mai mult, având în vedere că este pentru prima dată când jocul îşi va face apariţia pe consolele de nouă generaţie, Back To The [CENSORED]ure: The Game - 30th Anniversary Edition va beneficia şi de câteva upgrade-uri grafice, printre care şi texturile de rezoluţie înaltă. Back To The [CENSORED]ure: The Game - 30th Anniversary Edition va fi lansat în versiuni digitale şi fizice pentru consolele Xbox One, Xbox 360 şi PlayStation 4. Pentru Europa, jocul va fi disponibil pe 13 octombrie 2015 în ediţie digitală şi pe 16 octombrie în format fizic, pe disc.

Update: Iată şi numele celor 50 de câştigători care au intrat încă de ieri în posesia beta key-urilor pentru StarCraft II: Legacy of The Void: • Morariu Victor • Picu' DreamCatcher • Claudiu Ken Matees • Liviu Dumitru • Dan Diaconeasa • Adrian Cearnău • Bararu Alex • Sergiu Fălcuşan • Liviu Mihai • Andreea Stefana • Stefan Razvan Grecu • Serban Pustan • Serban Nedelcu • Catalin Sas • Butoiu Constantin • Farkas Alex • Paul Bochis • Bogdan Botezan • Eusebiu Mrt • Catalin Ionut • Grasu Ratza • Alex Ruiu • Iulian Oprea • Je Et Tu • Ciprian Popescu • Ionut Ginel Sultana • Cristian Oprea • Alex Pallos • Cosmin Radu • Pasalega Alin • Raluca Dance • Alexandru Constantin • Zahan Alin • Adrian Catanoiu • Victor Botas • Stefan Sava • Botyen Răzvan • Cofariu Vasile Cristian • Raul Babac • Valentin Alexandru • Cristi Bucur • Daniel Dreptate • Ardei Tosa • Cozma Ionut • Costin Bîlă • Lucian Onu • Sandragan Alex • Calin Vlad • Sebastian Stroe • Chisu Ionut Go4games, alături de Blizzard Entertainment, vă oferă din nou ocazia să încercaţi cel mai aşteptat joc de strategie al acestui an - StarCraft II: Legacy of The Void! Go4games vă oferă astăzi 50 de coduri ce permit accesul în sesiunea de testare beta a jocului, cu aproape două luni înainte de lansarea oficială a lui StarCraft II: Legacy of The Void. Pentru a intra în cursa pentru unul dintre cele 50 de coduri de beta pentru StarCraft II: Legacy of The Void, accesaţipagina de Facebook Go4games şi trimiteţi-ne un mesaj privat în care să solicitaţi un astfel de cod. Autorii primelor 50 astfel de cereri vor intra în posesia câte unui cod ce conferă acces la versiunea beta a lui StarCraft II: Legacy of The Void. StarCraft II: Legacy of The Void este aşteptat, în versiunea sa finală, pe 10 noiembrie 2015, pentru PC şi Mac.

Go4games alongside Blizzard Entertainment will again offer the opportunity to try the most eagerly awaited strategy game of the year - StarCraft II: Legacy of the Void! Go4games offers today 50 codes that allow access to the session beta testing of the game, almost two months before the official launch of StarCraft II: Legacy of the Void. To enter the race for one of the 50 beta codes for StarCraft II: Legacy of the Void, please visit the Facebook page Go4games and send usa private messagein requiring such a code. The authors first 50 such requests will take possession by a code that gives access to the beta version of StarCraft II: Legacy of the Void. StarCraft II: Legacy of the Void is expected in its final version, on November 10, 2015, for PC and Mac.

CD Projekt RED has released a new series of images of Hearts of Stone, the first expansion pack for The Witcher 3: Wild Hunt. Obviously, you can admire in the gallery below. Finally, the next clip admire least ten minutes of gameplayfrom Hearts of Stone. The Hearts of Stone, Geralt of Rivia will face Olgierd von Everec, a captain of bandits, but the owner of a unusual:immortality. They promised over 10 hours of new adventures, new characters, monsters and more powerful, a new love story, the outcome will vary depending on the choices made ​​by the player. The expansion will introduce a new game mechanic - system Runewords, being able to directly influence how they operate certain parts of the game. Hearts of Stone will be released on October 13, 2015 and will require the base game The Witcher 3: Wild Hunt to operate. Digital edition will cost € 9.99, while the edition physical, available in limited quantities, will have a price sales of 79.99 lei and will provide, in addition to code download for the expansion itself, two packs of cards for the game physical Gwent (Monsters and Scoia'tael) and a detailed manual, which will contain all The rules of this game cards. The Witcher 3: Wild Hunt is available in versions for PC, PlayStation 4 and Xbox One.

Deşi iniţial Rainbow Six: Siege ne-a fost descris drept “o experienţă completă” pentru fanii seriei, Ubisoft a decis până la urmă să se concentreze în exclusivitate asupra modurilor de joc multiplayer din viitorul titlu al seriei Rainbow Six. Într-o declaraţie acordată cu ocazia Eurogamer Expo 2015, Scott Mitchell, director artistic în echipa producătoare a jocului, a afirmat că Rainbow Six: Siege nu va beneficia de o campanie cu poveste dedicată pentru single player. În schimb, veţi putea juca cooperativ împotriva boţilor controlaţi de AI, acumulând astfel experienţă şi deblocând conţinut nou într-o manieră identică cu cea asociată sistemului de progresie din multiplayer. Cu alte cuvinte, single player-ul din Siege va fi doar un modul de antrenament pentru multiplayer. Aşadar, dacă vă puneaţi speranţele în Rainbow Six: Siege pentru o campanie single player captivantă (în stilul mai vechilor Rainbow Six: Vegas 1 şi 2), va trebui să vă reorientaţi. În schimb, va beneficia, pe lângă modurile de joc dedicate confruntărilor 5 vs. 5, de modul de joc Terrorist Hunt împotriva AI-ului, precum şi de posibilitatea de a alege dintre 20 de operatori, specialişti ai serviciilor de forţe de intervenţie din mai multe ţări de pe glob - SWAT (Statele Unite ale Americii), GIGN (Franţa), SAS (Regatul Unit al Marii Britanii), GSG9 (Germania) şi SPETZNAZ (Rusia) - fiecare cu propriile echipamente şi atribute. Rainbow Six: Siege va fi lansat pe 1 decembrie 2015, pentru PC, PlayStation 4 şi Xbox One. Momentan, jocul se află în plină sesiune de testare beta.

Call of Duty: Black Ops 3 a fost anunţat, în primă fază, doar pentru PC şi consolele de generaţie actuală PlayStation 4 şi Xbox One, toate cele trei versiuni ale jocului fiind dezvoltate de studioul Treyarch. Ulterior, Activision a confirmat că jocul va fi lansat şi pentru mai vechile PlayStation 3 şi Xbox 360, de portare urmând sa se ocupe studiourileBeenox şi Mercenary Technology. Având în vedere că Black Ops 3 fusese gândit pentru noua generaţie de hardware, câteva compromisuri urmau să fie făcute pentru a se reuşi portarea cu succes a jocului pe vechea generaţie de console. Un astfel de exemplu eracampania din Black Ops 3, abordabilă cooperativ în patru jucători în varianta next gen a jocului, şi care urma să fie limitată la doar doi jucători în ediţiile pentru PlayStation 3 şi Xbox 360. Cel puţin aşa am fost anuntaţi în prima fază. Iată că Activision revine cu un update referitor la starea versiunilor de Call of Duty: Black Ops 3 dedicate vechilor console: din păcate, se pare că modul de joc campanie gândit de Treyarch (abordabil atât single player, cât şi cooperativ pentru până la patru jucători) s-a dovedit a fi prea ambiţios pentru hardware-ul învechit din cele două console veterane, acesta urmând să fie eliminat complet. Astfel, ediţiile pentru Xbox 360 şi PlayStation 3 ale jocului Call of Duty: Black Ops 3 vor include doar modurile multiplayer competitiv şi zombies (Shadows of Evil). În schimb, pentru a compensa această lipsă, Call of Duty: Black Ops 3 pentru PlayStation 3 sau Xbox 360 va avea unpreţ recomandat de vânzare echivalent cu 49,99$ (faţă de obişnuitul 59,99$), iar pachetul va include şi un cod de download pentru Call of Duty: Black Ops, primul joc al mini-seriei Black Ops. Evident, ediţiile pentru PlayStation 4, Xbox One şi PC ale jocului nu vor fi afectate, acestea urmând să ofere atât modurile multiplayer competitiv şi Shadows of Evil, cât şi campania principală, ce va putea fi jucată fie single player, fie cooperativ cu până la trei prieteni. Call of Duty: Black Ops 3 se va lansa pe 6 noiembrie 2015, în versiuni pentru PlayStation 4, Xbox One, PC (realizate de Treyarch), PlayStation 3 şi Xbox 360 (realizate de studiourile Beenox şi Mercenary Technology).

Activision a anunţat disponibilitatea jocului Skylanders SuperChargers în magazinele de profil din România, prin intermediul partenerilor locali ai publisher-ului, cu preţuri începând cu 249,9 lei. Skylanders: SuperChargers a fost dezvoltat de echipa de la Vicarious Visions, fiind primul titlu al seriei ce oferă o serie de eroi noi, capabili să piloteze vehicule. Noile personaje, cât si vehiculele lor, sunt livrate sub forma a 20 de figurine noi, acompaniate de 20 de maşinuţe fizice, toate acestea putând fi utilizate în joc. Pe lângă acestea, toate cele peste 300 de jucării din titlurile anterioare ale seriei Skylanders sunt compatibile şi cu SuperChargers, pe lângă pilotatul de maşinuţe, jucătorii urmând să poată lua parte şi la alte activităţi clasice:aventuri, lupte, rezolvări de puzzle-uri, mini games sau platforming. Vehiculele pot fi personalizate în detaliu în cadrul jocului, iar fiecare maşinuţă de plastic poate fi folosită de copii şi drept o jucărie clasică, fiind dotată cu roţi funcţionale şi alte părţi în mişcare. Povestea din noul joc Skylanders se axează pe eforturile lui Kaos de a controla tărâmul Skylands. În încercarea lui de a-i elimina pe Skylanders, Kaos dezlănţuie cea mai sinistră armă construită vreodată – Doomstation of Ultimate Doomstruction – capabilă să consume cerul. Din fericire, Master Eon observă la timp avertismentele şi alcătuieşte o echipă de eroi Skylanders capabili să piloteze o flotă de vehicule ce se deplasează pe pământ, pe apă şi prin aer, vitală pentru stoparea lui Kaos. Skylanders SuperChargers este acum disponibil în România pentru Xbox 360 şi Xbox One, PlayStation 3 şi PlayStation 4 şi Nintendo Wii U, la preţuri începând de la 249,9 lei pentru versiunile Starter Pack Standard Edition şi de la 299,9 lei pentru versiunile Starter Pack Dark Edition. De asemenea, experienţa completă Skylanders SuperChargers este disponibilă şi pentru tabletele iPad.

In a world where classic tales come together, a young man must go on an adventure to collect four elemental crystals and save the earth! Theodore lives a peaceful life, until one day General Kujae of the Empire comes to the village to capture him. He escapes and encounters a mysterious woman, who sets him on a grand adventure to collect four crystals and save the world from the evil Emperor! Epic Quest is an intelligent parody and an amazing journey through a world where classic RPGs come together. Meet Rhen from Aveyond, Wendala from Laxius Force, Bubbles from Whisper of a Rose and more! A mind-blowing story and unique cast bring these beautiful tales together in one epic adventure! The most non-Japanese JRPG of the decade! Finally released on Steam by Aldorlea Games, "Epic Quest of the 4 Crystals" is an action-packed adventure featuring over a dozen classic and rich environments, 5 playable characters, 40 unique enemies and a plethora of skills, spells and Limit Breaks. Featuring well-known characters from various indie games, this humorous adventure by RosePortal Games (of Whisper of a Rose fame) takes you on the grandest journey ever through the world of JRPGs, featuring well-known characters from various indie games by us, Amaranthia and Aldorlea. Go from cliché to crazy in the Epic Quest of the 4 Crystals! Epic Quest of the 4 Crystals has many of the things that made older JRPGs so appealing: detailed dungeons to explore, unique monsters to battle, and a soundtrack that distracts from the game’s more tedious moments. But it also relies on some of the worst tendencies of those games, including awkward writing and a story that forgoes developing characters or the plot in favor of endless grind sessions. The game eschews a three act structure but with nothing to replace it. The starting town is full of NPCs to talk to while the rest of the game is nearly devoid of human contact by comparison. With the exception of exposition dumps mid way through the game and towards the end, players will spend the majority of time hurtling themselves at an impoverished variety of monsters and far too many dead-ends. Preceded by three previous games, Epic Quest is the latest in a trend of shrinking ambition on the part of developer RosePortal. While earlier titles like Whisper of a Rose and Sweet Lily Dreams were longer and more involved, Epic Quest is, despite the name, decidedly smaller in scope. As the player, you’re tasked with chaperoning four poorly established caricatures through a series of distinct caves and climates, in search of four magical crystals. Theodore, and his childhood friend Sarah, are caught up in a tide of world changing events when the “Empire” comes knocking at their village’s doorstep, forcing them to flee and find out just what exactly the emperor is up to and how they can stop him. Epic Quest is billed as an intelligent parody of classic RPGs, and occasionally the game lives up to that promise. Genre tropes like the ever convenient traveling merchant are called out by in-game characters, whose explanations amuse less through wit than by the sheer weight of their absurdity. The characters are also prone to making fun of the predictable journey they find themselves on. Clever up to a point, the game’s attempts to subvert its own derivative story can't hide the overall superficial player experience. Strip away the four-wall-breaking banter and knowing winks and Epic Quest reveals itself to be a perfect example of the one-note RPG it likes to make fun of, something no amount of charming art and nostalgic presentation can hide. Taking place over a range of environments, from magical academies to giant mushroom filled valleys, it’s clear the game's levels were imaginatively designed. An array of handcrafted assets placed throughout these areas make them feel original and lived-in. Unfortunately, it’s not clear that there’s anyone actually living there. After the game’s starting village, every other location is inhabited only by the player and a sea of enemies. With few individual monster types stalking any given area, and even fewer effective means of dispatching them, battles quickly descend into mindless repetition. Despite a each character's seemingly diverse repertoire of abilities, only a handful are truly worth employing, leading to an endless cycle of déjà vu. Though monsters appear on the map as patrolling wisps of black smoke, and can often be avoided if the player chooses to do so, the extreme difficulty of mandatory boss fights makes it fruitless to do so. In the absence of skill trees or more than a single equipment slot, the only real customizability afforded the player is a momentarily intriguing crafting system. The otherwise useless loot dropped by enemies can be combined with traditional items like potions and ethers to bestow them with secondary buffing effects. But the system is woefully underdeveloped, more useful as a means for occasionally staving off boredom than mixing concoctions which might drastically change the course of battles. Sadly, while bright spots like the level art, musical scoring, and item crafting left me intrigued, they were all but completely overshadowed by the rest of the game’s defects. A lack of substance and uneven pacing means that far too little content is spread over far too much space and time. Hours can be spent battling through dungeons with only two or three lines of dialogue to break up the affair before plunging into the next maze of enemies. That’s not to say that diehard fans of classic, old-school RPGs (of the early 16-bit era and before) won’t find many things to like in Epic Quest. Just that every bit of pleasure to be gleaned from this game must be diligently fought for. Many who pick up Epic Quest for the 4 Crystals will have to put far more into the game than they’ll ever get back out of it.

Hello Guys Today is brithday of *exo* I wish you a happy day This is your day Enjoy and be happy )

În urma unui eveniment de preview organizat de Microsoft pentru Rise of The Tomb Raider, şi-au făcut apariţia noisecvenţe de gameplay din jocul celor de la Crystal Dynamics. Este vorba de acelaşi segment de joc din clipul de acum câteva zile (eliminat de pe YouTube între timp), prezentat acum însă la o calitate mult mai bună. De asemenea, mai jos puteţi admira şi imagini noi din viitoarea aventură a Larei Croft. Rise of The Tomb Raider va avea două medii de joc open world, dintre care unul va fi Siberia, iar producătorii promitpuzzle-uri mult mai numeroase şi complexe decât în titlul anterior. Eroina Lara Croft va fi capabilă să urce în copaci, să înoate, să se ascundă în vegetaţie, să mânuiască mai multe arme de acelaşi tip sau să-şi facă pierdută urma dacă a fost deja detectată de inamici. Rise of The Tomb Raider va fi lansat, pentru Xbox One şi Xbox 360, pe 10 noiembrie 2015. Versiunea pentru PC va fi lansată în prima parte a anului 2016 (în variante pentru Windows 10 şi pentru Steam), în timp ce Rise of The Tomb Raider pentru PlayStation 4 este programat pentru sezonul sărbătorilor de iarnă din 2016.

Assassin’s Creed este una dintre cele mai po[CENSORED]re serii de jocuri video ale momentului, în toamna fiecărui an noile titluri ale celor de la Ubisoft comercializându-se în milioane şi milioane de exemplare. La fel de adevărat este că Assassin’s Creed, în ultima perioadă, se afla pe un evident trend descendent, în mare parte cauzat de starea în care a fost lansat Assassin’s Creed: Unity în 2014. Din fericire, cei de la Ubisoft par a conştientiza problemele de care s-a lovit seria în ultimii ani, Assassin’s Creed: Syndicate promiţând să le rezolve. Pentru a demonstra drumul bun pe care se află jocul celor de la Ubisoft Quebec (prima dată când această echipă este însărcinată cu realizarea unui joc Assassin’s Creed din postura de studio principal), publisher-ul a organizat un eveniment pentru presă în capitala Regatului Unit al Marii Britanii, o alegere logică având în vedere că Londra este oraşul în care protagoniştii din Syndicate îşi vor trăi aventurile. Go4games a fost singura publicaţie din România invitată la acest preview event, unde, în premieră, am avut ocazia de a încerca două capitole întregi din campania lui Assassin’s Creed: Syndicate. Pe scurt, putem spune că jocul se află acum, cu aproximativ o lună înainte de lansarea sa oficială, într-o stare vizibil mai bună decât era demo-ul pe care l-am putut juca la Gamescom 2015. Se poate observa uşor că studioul din Quebec a facut eforturi notabile pentru a transforma Syndicate într-un “adevărat” Assassin’s Creed şi nu doar un alt joc “de umplutură” pentru serie. Pentru început, s-a revenit la nişte concepte de bază din Assassin’s Creed, bine împământenite de primele doua titluri AC, şi oarecum diluate pe măsură ce seria a înaintat. Conform lui Marc-Alexis Côté, directorul de creaţie al noului Synicate, s-a plecat de la două idei principale: libertatea de mişcare şi neliniaritatea pe care o oferea primul Assassin’s Creed şi autenticitatea şi credibilitatea aventurii lui Ezio din Assassin’s Creed II. Astfel, deşi nu am avut ocazia să încercăm capitolele introductive ale jocului, povestea din Assassin’s Creed: Syndicate pare sa aibă o structură logică şi usor de inţeles: prin eforturile susţinute ale lui Haytham Kenway, Londra a fost “curaţată” de asasini, devenind un teritoriu controlat în întregime de templieri. Oraşul este acum în mâinile luiCrawford Starrick şi a locotenenţilor acestuia, obiectivul jucătorului fiind, în mod evident, eliberarea capitalei britanice de sub jugul acestora. Pe de altă parte, Assassin’s Creed: Syndicate este primul joc al seriei în care vom putea controla două personaje principale: gemenii asasini Jacob si Evie Frye. Mai devreme, aduceam aminte de Ezio Auditore, probabil cel mai iubit erou din seria AC. Ei bine, Ubisoft Quebec a încercat să ofere fiecăruia dintre cei doi protagonişti o proprie personalitate şi să-i facă astfel mai uşor de recunoscut şi remarcat, aşa cum a fost Ezio în propria sa trilogie de jocuri AC. Jacob este impulsiv, nu se fereşte de luptele de stradă şi visează să-şi formeze propria bandă de nelegiuţi (The Rooks) cu care sa controleze Londa. În schimb, Evie pune accentul pe tradiţia asasinilor, preferă abordarea stealth şi urmăreşte recuperea unui nou Piece of Eden. Astfel, în ciuda relaţiei lor strânse, nu o dată se ajunge la situaţii în care un frate aruncă remarci ironice la adresa celuilalt sau chiar porneşte o ceartă în adevăratul sens al cuvântului. Pe lângă diversificarea evidentă a gameplay-ului, introducerea celor două personaje principale pare să reuşeasca sarevitalizeze storyline-ul seriei, dar şi să te facă, din postura de jucător, să-ţi pese de noii eroi. Revenind la conceptele împrumutate din primul Assassin’s Creed, încă de la primul contact cu Syndicate poţi lesne observa că structurarea misiunilor este inspirată, într-o anumită măsură, din jocul ce a dat naştere seriei. Pentru cine nu mai ţine minte, Altair (eroul din AC1) trebuia să elimine o serie de ţinte importante, pentru a porni o misiune de asasinat fiind necesară parcurgerea unor etape “de documentare”. Acestea erau însă prezentate sub forma unor obiective simpliste şi repetititve, care plictiseau rapid. Syndicate foloseşte acelasi concept de bază: pentru a putea porni misiunea de asasinat împotriva unui lider de district din Londra este nevoie să îndeplineşti o serie de misiuni pregătitoare. Acestea, odată rezolvate, vor oferi acces la “lupta finală”, prezentată sub forma unei misiuni “black box” (un termen pompos folosit pentru a defini multiplele modalităţi de îndeplinire a sarcinilor, prezente şi în Unity în astfel de momente). Din fericire, misiunile pregătitoare din Assassin’s Creed: Syndicate nu sunt nici pe departe la fel de plictisitoare şi repetitive precum cele din AC1. Un rol important îl joacă numeroasele noutăţi adăugate la capitolul gameplay (mă feresc de titulatura de “îmbunătăţiri de gameplay”, timpul pe care am avut ocazia să-l petrec alături de joc fiind totuşi prea scurt pentru a permite emiterea unor astfel de concluzii). Totuşi, cert este ca noutăţile adus de Syndicate adaugă o bine meritată doză de varietate reţetei cu care eram obişnuiţi din vechile titluri AC. Aminteam mai devreme de gemenii Frye. Pe lângă propriile personalităţi, cei doi beneficiază şi de sisteme de progresie şi inventare separate. Astfel, cumularea de experienţă duce la avansarea în nivel şi, implicit, deblocarea de skill points, ce pot fi apoi investite în abilităţile fiecărui personaj. În acest fel îl poţi transforma pe Jacob într-un veritabil tanc şi pe Evie într-o umbră, care ucide fără a fi detectată. Sau invers, nu te opreşte nimeni să investeşti punctele după cum crezi de cuviinţă. Nivelurile noi deblochează şi accesul la noi arme şi echipamente ce pot fi achiziţionate şi echipate din inventar, dar şi la un sistem de crafting capabil să transforme resursele colecţionate în item-uri de valoare. Mai mult, poţi comuta oricând între cele două personaje, existând şi misiuni special dedicate fiecăruia dintre cei doi gemeni Frye. Un lucru îmbucurător este revenirea personalităţilor istorice în prim planul lui Syndicate. Din păcate, Unity nu a strălucit la acest capitol, apariţiile episodice ale lui Napoleon sau ale Marchizului de Sade neaducând cine ştie ce aport narativ. În cele câteva ore de gameplay din Syndicate am avut ocazia de a-l întâlni pe Alexander Graham Bell(inventatorul telefonului, pentru cine nu ştie), dar şi pe scriitorul Charles Dickens (David Copperfield vă zice ceva?), fiecare dintre aceştia oferind impresia că va juca un rol important în dezvoltarea ulterioară a poveştii. Modificări majore a primit şi sistemul de traversare a oraşului: pentru prima dată în cadrul seriei, protagoniştii nu mai sunt limitaţi la a fugi (folosind sau nu parkour) dintr-un joc într-altul. Relativ devreme în cadrul poveştii, fraţii Frye vor intra în posesia unui soi de grappling hook cu ajutorul căruia vor putea escalada clădirile mult mai rapid sau întinde corzi traversabile (tiroliene) între diferite puncte. Pe lângă traversarea mai rapidă a mediului înconjurător, acestea permit şi crearea şi folosirea unor poziţii de spionaj şi/sau asasinat mult mai avantajoase. Tot la capitolul “fluidizare a circulaţiei” putem aminti şi butonul dedicat pentru accesarea ferestrelor deschise din clădiri. Astfel, cel puţin în teorie, se pot evita manevrele nedorite atunci când escaladezi o clădire. Sistemul funcţionează, însă nu este nici pe departe perfect. Stângăciile şi traiectoriile ciudat alese sunt şi acum la ordinea zilei, acestea devenind, de-a lungul timpului, o problemă cu care ne-am obişnuit din mai toate jocurile seriei. O noutate absolută sunt însă trăsurile ce pot fi conduse pe străzile Londrei. În primul rând, trebuie să vă obişnuiţi cu ideea de a circula pe partea stângă a drumului, acesta fiind probabil cel mai mare inconvenient în ceea ce priveşte manevrarea acestor mijloace de transport. În rest, lucrurile sunt destul de simple, trăsurile controlându-se oarecum precum maşinile din GTA sau Watch Dogs. Pe lângă acceleraţie şi frână, ce poate fi folosita şi pentru marşarier (e amuzant să vezi caii mergând cu spatele), există şi un buton de boost, pentru atingerea unor viteze superioare în schimbul pierderii din manevrabilitate, precum şi un buton dedicat pentru lovirea altor “căruţaşi”. Cu alte cuvinte, da, există urmăriri de trăsuri în joc şi chiar confruntări fizice între acestea. Mai mult, poţi sări oricând din trăsură, te poţi urca pe cea a inamicilor, te poţi lupta corp la corp pe o trăsură etc. O altă modalitate de transport rapid este reprezentată de trenuri, acestea circulând regulat pe diferite rute prin Londra. Deşi am avut parte de un singur contact cu un astfel de tren (în timpul unei lupte cu un boss), conform producătorilor poţi accesa şi interiorul tuturor trenurilor, baza de operaţiuni a fraţilor Frye (şi a întregii fraţii de asasini din Londra) aflându-se într-un tren aflat în permanentă mişcare. Un alt capitol care a suferit modificări vizibile, deşi nu neapărat în bine, este legat de luptele corp la corp. Odată cu adoptarea ideii de a le face cât mai apropiate de confruntările dintre găşti, luptele au devenit parcă mai rapide, mai puţin rafinate şi cu un puternic iz arcade. Există contraatacuri în stilul jocurilor Batman: Arkham, un soi de quick time events cu care te poţi feri de gloanţele inamicilor, precum şi posibilitatea de a realiza execuţii, pe unul sau mai mulţi inamici simultan. Ce-i drept, cu puncte investite în skill-urile care trebuie, acum poţi imobiliza şi lua ostatic un inamic, manevră foarte folositoare în anumite situaţii din joc. Totuşi, deşi există şi locaţii în care poţi câştiga bani buni din lupte ilegale, impresia lăsată de această sesiune de joc este că acest aspect din Syndicate necesita finisare suplimentară. Tot în această categorie intră şi inteligenţa artificială a locuitorilor oraşului Londra, separat de ceea se întâmplă în scripturile misiunilor propriu-zise. Din păcate, deşi Marc-Alexis Côté mi-a menţionat că o altă sursă de inspiraţie pentru Syndicate au fost jocurile Far Cry şi modurile în care reacţionează în mod dinamic fauna din acele jocuri, sesiunea de joc la care am avut ocazia să particip lasă de înţeles că nu s-a schimbat mare lucru faţă de titlurile anterioare ale seriei. Spre exemplu, mă băteam într-o alee cu membrii unei găşti rivale, în timp ce, la nici un metru de locul luptei, o pisică se lingea graţios, fără a părea deranjată de haosul din jurul său. Bineînţeles, există şi reversul medaliei, în care, în timpul unei misiuni sensibile, brusc te trezeşti pe cap cu forţele de ordine din Londra, care îţi distrug orice şansă de abordare stealth. Se pare că nu vom scăpa prea curând de inadvertenţele de acest gen, în jocurile de top open world în general şi în Assassin’s Creed, în particular. Este vizibilă de asemenea şi lipsa mulţimilor de NPC-uri din Assassin’s Ceed: Unity, Londra nefiind se pare la fel de po[CENSORED]tă în 1868 precum era Parisul la sfârşitul secolului al XVIII-lea. Nu vă aşteptaţi însă ca acest compromis să aibă beneficii în alte arii ce ţin de prezentarea grafică a jocului. Personajele, în prim planuri, arăta foarte bine (lucru valabil şi pentru Unity), însă, per total, Syndicate parcă nu se ridică la nivelul grafic impus de alte jocuri open world, cum ar fi inFamous: Second Son sau chiar Far Cry 4. De asemenea, lucru oarecum atipic pentru capitala britanică, majoritatea sesiunii de joc s-a desfăşurat într-o Londră însorită, efectele de iluminare fiind foarte plăcute ochiului. Nu în ultimul rând, deşi vizibil îmbunătăţit faţă de Unity, nici framerate-ul nu era perfect, apărând unele fluctuaţii deranjante (am avut ocazia să încercăm doar versiunea pentru PS4 a jocului). În concluzie, Assassin’s Creed: Syndicate pare a fi un pas mare înainte faţă de Unity, întorcându-se spre câteva dintre valorile tradiţionale ale seriei, dar şi încercând lucruri noi, chiar dacă implementarea unora dintre acestea, cel mai probabil, va lasă de dorit. De asemenea, nu vă aşteptaţi ca Syndicate să revoluţioneze conceptul de joc open world, multe dintre problemele genului fiind în continuare prezente. Totuşi, publicul este încă avid de Assassn’s Creed, iar Syndicate, dacă povestea şi misiunile se vor dovedi inspirate, are potenţialul imens de a revitaliza această serie.

IO Interactive au o veste mai puţin plăcută pentru fanii seriei Hitman: cel mai nou joc al seriei, denumit simplu Hitman, va mai întârzia, lansarea urmând să fie amânată până în primăvara anului viitor. Jocul se doreşte a fi o întoarcere la originile seriei, obiectivul principal al echipei producătoare fiind realizarea unorniveluri vaste şi extrem de complexe, capabile să ofere jucătorilor un număr aproape nelimitat de modalităţi în care să poată fi abordate. Tocmai acesta este şi motivul amânării, cei de la IO Interactive explicând că nivelurile din noul Hitman vor fi mult mai întinse decât ce au realizat în trecut. Demonstraţia o găsiţi în imaginea de mai jos, unde cel mai intins nivel din Hitman: Absolution este comparat cu misiunea Showstopper din noul joc. De asemenea, graţiei timpului suplimentar de dezvoltare, producătorii promit că pachetul de bază al noului joc Hitman va oferi mai mult conţinut decât era planificat iniţial. În primă fază, noul Hitman va cuprinde o serie iniţială de misiuni, care vor dezvălui doar o parte din poveste, urmând ca, pe parcursul viitoarelor luni, IO Interactive să lanseze şi restul jocului sub forma de download-uri suplimentare. Acestea vor fi, evident, gratuite pentru cei care aleg să achiziţioneze jocul. După amânare, Hitman este aşteptat în luna martie a anului 2016, în versiuni pentru PlayStation 4, Xbox One şi PC.

Allison Road, first person horror-ul produs de studioul Lilith Ltd., considerat de mulţi drept succesorul spiritual al demo-ului interactiv P.T. (ce la rândul său trebuia să prefaţeze viitorul titlu al seriei Silent Hill, anulat între timp), face subiectul unei noi campanii de finanţare prin intermediul Kickstarter. Campania ţinteşte strângerea unui buget de minimum 250 000 £, care ar fi necesar pentru finalizarea versiunii pentruPC a jocului. După cum puteţi vedea şi în imaginile de mai sus, această ediţie a jocului va oferi suport şi pentrudispozitivele de realitate virtuală. În cazul în care această ţintă va fi depăşită, cei de la Lilith Ltd. îşi propun sa porteze jocul pe Mac şi Linux, precum şi pe consolele PlayStation 4 şi Xbox One. Alison Road este construit cu ajutorul Unreal Engine 4 şi, în cazul in care producătorii vor reuşi să strângă bugetul propus, versiunea pentru PC ar trebui să fie lansată spre sfârşitul anului viitor.