Leaderboard

Sniper Got Lag ZmOldSchool.CsBlackDevil.Com

Selfie with the SnowMan in the NewLifeZm.CsBlackDevil.Com I want to see in this topic many selfie in CS1.6, the best selfie than this selfie. So are you ready guys to take a selfie ?

Joc: Counter Strike Nume dorit: FURIENergy.CsBlackDevil.com Numar de sloturi: 32 Mod de joc: Furien Contact proprietar, administrator ( Y!M / Skype): YM - ady_csbd Caut: Asadar pentru acest proiect se cauta membrii ce pot participa lunar la plata serverului. Suma minima 50 Ron. Garantam dezvoltarea!

Lag xD AnarQia13.CsBlackDevil.com

Cat de des consumi alcool: La petreceri . Consumi regulat sau doar ocazional?: Ocazional. Ai avut parte de evenimente nefericite din cauza alcoolului?: Alcool + weed = somn . Te refugiezi in alcool?Daca da, de ce?: Nu nu . Sucul timbark is power

hhaha Dangerous Killer . Your Selfies are too Fantastic

How to put this Border 1. Select all the layers of fire with: Shift + Ctrl and click on first and last layer. 2. Go to Layer >> New >> Group from Layers... and click Ok. 3. the Group will created automatically. 4. open the Group. 6. Check Show Transform Controls. 7. Now you will Minimize or Maximize the image. Example: Now go to Group Tool. When you finish with Minimize or Maximize, click on and Crop the image. Hide the Group folder. Now change Mode de fusion >> Lighten. Result ------------------------------------------------------------------------------------------ How to change the color 1. Create new Fill or Adjustment layer. 2. Then go to Gradient Map... 3. The Properties will be open on Gradient Map... 4. Just double click on Color "Red Circle". Then select the color as you like. For save Go to: File >> Save for Web... >> Save... ------------------------------------------------------------------------------------------ 1. Color, Fire, Snow, Water 2. Border 3. Explosion Good Luck

Internet Engineering Task Force a anunţat acum două zile că a definitivat noul protocol HTTP/2, iar de standardizarea acestuia ne mai desparte doar etapa verificării finale tehnice şi editoriale RFC. Noul protocol este cea mai importantă îmbunătăţire a infrastructurii World Wide Web din ultimii 16 ani, însă ce este totuşi protocolul HTTP/2 şi care sunt avantajele pe care le acesta le are în faţa actualului HTTP/1.1, care a fost standardizat în 1999? De ce avem nevoie de HTTP/2? HTTP a apărut odată cu primul server World Wide Web şi cu limbajul de descriere a paginii HTML, acest protocol fiind fundamentul tehnologic pe care s-a construit întregul Web pe care îl vedem şi îl folosim zilnic. Implementat într-o formă primitivă în 1991, HTTP a fost finalizat în 1996 şi a evoluat la actuala versiune 1.1 trei ani mai târziu. Asociat adesea doar cu browser-ele, HTTP nu este folosit însă doar pentru transferul resurselor Web obişnuite, adică fişiere HTML, pagini de stil CSS sau imagini, ci este utilizat de multe alte aplicaţii pentru streaming-ul audio/video, pentru transferul de fişiere, pentru mesagerie şi uneori chiar pentru VoIP. Un protocol simplu şi omniprezent, HTTP/1.1 are însă câteva deficienţe. Atunci când clientul, (indiferent dacă este vorba de un browser sau o altă aplicaţie) trimite o cerere pentru accesarea unei resurse, serverul deschide o sesiune de transfer şi trimite înapoi datele necesare pentru afişarea informaţiei cerute. Pe vremea când paginile Web erau încă simple, limitările HTTP/1.1 nu erau nici ele atât de evidente, însă pe măsură ce site-urile au început să folosească tot mai mult cod HTML5, JavaScript, CSS şi elemente media audio/video/Flash bogate, arhitectura HTTP a început să dea semne de oboseală. În mod normal, HTTP/1.1 permite transferul mai multor elemente în cadrul unei sesiuni prin intermediul unei unice conexiuni TCP, însă modul de lucru secvenţial al protocolului face ca orice întârziere apărută în procesarea sau transmiterea unui element să provoace întârzierea întregului lanţ care urmează după acesta. În practică, această problemă se face remarcată prin creşterea latenţelor şi mărirea duratelor de încărcare ale unei pagini sau ale unei alte resurse online. Pentru a evita această problemă, unele implementări HTTP/1.1 au limitat sesiunile la transferul unui singur element, practic o revenire la modul de lucru HTTP/1.0, însă această metodă de lucru s-a împiedicat la rândul ei de numărul foarte mare de conexiuni TCP de un client, de limitele serverelor Web, de limitele browser-elor şi de latenţele induse de multiplele negocieri TCP necesare pentru fiecare sesiune HTTP în parte. Ce este HTTP/2? De-a lungul timpului, HTTP/1.1 a primit câteva extensii utile, cum ar fi de pildă HTTP Pipeline, însă nici una dintre acestea nu a adresat problemele fundamentale ale protocolului şi toate s-au lovit de alte deficienţe deja existente. Prima încercare serioasă de îmbunătăţire a fost protocolul SPDY, care a fost dezvoltat de către Google, iar acesta a trebuit să împace două aspecte. Pe de o parte, SPDY a trebuit să folosească o singură conexiune TCP pentru conectarea bidirecţională între server şi client, economisind astfel resursele, însă pe de altă parte a trebuit să eficiente transferul secvenţial prin înlocuirea lui cu mai multe căi paralele de transfer. Plastic vorbind, SPDY a înlocuit o stradă cu o singură bandă cu o şosea cu mai multe benzi paralele şi a adăugat un dispecer s-a ocupat de sortarea vehiculelor în funcţie de tonaj şi viteză pentru a fluidiza cât mai bine traficul. HTTP/2 într-o singură imagine Pe lângă multiplexare şi prioritizare, SPYD a adăugat şi alte îmbunătăţiri. Protocolul dezvoltat de către Google a îmbunătăţit latenţele deoarece clientul nu mai face atâtea apeluri iar serverul nu mai este nevoit să răspundă la toate, a comprimat header-ele pentru a reduce şi mai mult latenţa, a adăugat un suport push care-i permite serverului să împingă în avans datele de care clientul va avea nevoie şi le-a completat cu o criptare generală TLS care creează un tunel sigur prin care circulă datele. Deşi SDPY este un protocol deschis care a evoluat din 2009 până acum şi a ajuns la versiunea 3.1, a devenit clar că un protocol suportat oficial de către Internet Engineering Task Force ar fi o idee mai bună. Preluând cele mai multe dintre specificaţiile SPDY, la care s-au adăugat pe parcurs modificările aduse de Microsoft HTTP Speed+Mobility şi Network-Friendly HTTP Upgrade, HTTP/2 a devenit treptat un standard bine definit care este acum gata să dea piept cu Internetul. Trebuie remarcat totuşi că HTTP/2 nu este o simplă împachetare a vechiului SPDY într-un nou ambalaj. HTTP/2 aduce o serie de îmbunătăţiri importante, printre care se remarcă multiplexarea datelor furnizate de mai multe servere în cadrul unicului canal TCP folosit, diferenţiindu-se astfel de modul de lucru SPDY, care era nevoit să deschidă câte un canal pentru fiecare server accesat. Modul în care sunt stabilite şi controlate priorităţile pachetelor a fost perfecţioant şi a devenit mai eficient. O altă îmbunătăţire este schimbarea algoritmului de compresie a datelor, HTTP/2 renunţând la gzip din SPDY în favoarea algoritmul propriu HPACK şi îmbunătăţind astfel atât performanţa cât şi securitatea. Cât de bun este HTTP/2 şi când îl vom vedea la lucru? Prima întrebare este una dificilă deoarece avantajele HTTP/2 variază în funcţie de tipul de date transferate. O serie de teste făcute cu precursorul SPYD au arătat îmbunătăţiri ale vitezei de încărcare a paginilor care variază între 12 şi 48 de procente, iar alte teste recente arată că, deşi HTTP/2 mai are unele mici deficienţe, acesta îşi învinge părintele SPDY şi desfiinţează bătrânul HTTP/1.1. Utilizatorii trebuie să se aştepte deci la viteze mai mari de încărcare iar aceste îmbunătăţiri vor deveni treptat vizibile în cadrul tuturor browser-elor şi aplicaţiilor care folosesc HTTP. Îmbunătăţirile aduse de SPDY (si HTTP/2) conform Twitter În acest moment, HTTP/2 este implementat doar în cadrul browser-elor Microsoft Internet Explorer 11 (doar pe Windows 10), Mozilla Firefox 34 (activat implicit începând cu versiunea 36) şi Google Chrome 40 (neactivat încă în mod implicit). De partea cealaltă, suportul HTTP/2 este implementat în cadrul serverelor Microsoft IIS (Windows 10) şi OpenLiteSpeed, în timp ce faimoasele nginx şi Apache au suport SPDY şi probabil că vor primi module adiţionale pentru HTTP/2 în lunile care vor urma. World Wide Web nu se va schimba în mod cert peste noapte, însă probabil că peste douăsprezece luni vom vedea deja actualizări specifice pentru toate browser-ele, platformele pentru dezvoltare software şi servere. Deşi HTTP/2 este o îmbunătăţire semnificativă a actualului HTTP/1.1, acesta nu schimbă însă şi modul în care clienţii şi serverele interacţionează între ele. HTTP/2 păstrează sintaxa, metodele de interacţiune, codurile de semnalizare şi schema de adresa a resurselor, ceea ce înseamnă că tranziţia de la HTTP/1.1 la HTTP/2 va fi practic invizibilă pentru utilizatori. Aşa cum utilizatorii Chrome sau Firefox au vizitat site-uri care au început să folosească SPDY fără să remarce ceva neobişnuit, tot aşa se va întâmpla şi în cazul migrării la HTTP/2. De asemenea, HTTP/2 este compatibil cu standardele anterioare, iar în cazul în care ori clientul ori serviciul online accesa nu-l implementează, comunicarea se va face prin intermediul vechiului HTTP/1.1. HTTP/2 nu are şi deficienţe? Ca orice altă tehnologie, nici HTTP/2 nu este perfect şi este criticat pentru anumite aspecte. Mai întâi de toate, toate prezentările vorbesc despre criptarea TLS 1.2 şi avantajele acesteia, însă această securizare suplimentară nu este în realitate obligatorie deoarece HTTP/2 poate funcţiona la fel de bine şi în cazul HTTP şi în cazul HTTPS. Criptarea este însă promovată intens de către Internet Engineering Task Force iar Microsoft, Mozilla şi Google au afirmat că nu intenţionează să implementeze HTTP/2 fără criptare, ceea ce înseamnă că aceasta este de-facto obligatorie. Iar acest lucru este o problemă. Mai întâi de toate, criptarea TLS implică utilizarea unor certificate de securitate. Acest aspect nu este o problemă pentru companiile mari, însă proprietarii site-urilor de mai mică anvergură vor descoperi repede că certificatele de securitate sunt cam scumpe şi necesită reînnoiri periodice. Terminalele mobile ar putea fi şi ele afectate de această criptare obligatorie. Criptarea şi decriptarea datelor necesită cicluri suplimentare de procesare, iar dacă acest lucru nu este deranjant în clipa de faţă, autonomia ar putea avea de suferit atunci când întregul Web va necesita criptare. În final, unii specialişti sunt nemulţumiţi deoarece HTTP/2 nu implementează anumite facilităţi suplimentare de natură să asigure intimitatea utilizatorilor, cum ar fi de pildă abandonarea fişierelor cookie în favoarea unor identificatori de sesiune care pot fi controlaţi de către utilizatori.

Fără prea multe avertismente, Facebook a primit capabilităţi noi cu referire la publicarea şi trimiterea de imagini. Deja po[CENSORED]rele „sticker-e” care apar peste tot în comentarii pe reţeaua de socializare, pot fi acum ataşate oricărei imagini de pe Facebook înainte de a o ataşa la un articol sau la un mesaj. Acesta este doar un nou pas către adoptarea acestor imagini în toate componentele Facebok. Opţiunea „stickers” a fost lansată în urmă cu aproape doi ani ca o nouă formă de „smileys”. Acestea puteau fi trimise doar prin intermediul ferestrelor de chat de pe Facebook şi exista doar o selecţie limitată. Între timp, Facebook a adăugat mai multe pachete pe diverse teme, cât şi posibilitatea de a le ataşa la comentarii. Noua aplicaţie Facebook pentru mobile oferă posibilitatea de a lipi aceste imagini peste fotografiile personale. Acestea pot fi ataşate în articole noi, comentarii, cât şi în mesaje private. Funcţia este disponibilă chiar şi în Facebook Messenger şi poate duce la creaţii amuzante. Din păcate însă, faptul că imaginile de pe sticker-e sunt proprietare va îngrădi creativitatea utilizatorilor. Facebook nu oferă posibilitatea de a adăuga propriile decupaje, ci lasă utilizatorii să manipuleze doar ce este deja inclus. Poţi mări sau micşora imaginile şi le poţi schimba poziţia, însă cam aici se termină controlul utilizatorului. Această idee nu este tocmai nouă, fiind testată în trecut într-o aplicaţie separată numită Stickered, care oferea aceeaşi funcţionalitate, însă separată de aplicaţiile principale Facebook şi Messenger. Momentan, nu toţi cei care au cea mai recentă variantă a aplicaţiei Facebook pentru mobile pot accesa noua funcţie. Asemeni tuturor actualizărilor pentru serviciile online foarte po[CENSORED]re, sticker-ele pentru fotografii vor apărea treptat pentru fiecare utilizator. În momentul în care funcţia devine activă, aplicaţia va îndemna utilizatorii să o încerce prin intermediul unor baloane de notificări.

Cea mai recentă versiune a aplicaţiei Facebook pentru mobile a adăugat elemente sonore pentru fiecare activitate. Butoanele şi gesturile penru reîmprospătarea paginilor, verificarea notificărilor şi redactarea unui articol nou fac acum mici sunete, care ar putea deranja o parte dintre utilizatori. Ne-am gândit că mulţi dintre voi vor dori să le oprească aşa că am realizat un ghid simplu de urmărit pentru iOS şi Android care vă ghidează către butonul de oprire şi pornire din setări. În cazul în care folosiţi un dispozitiv cu iOS, va trebui mai întâi să vă asiguraţi că acesta este conectat la internet. Odată pornită aplicaţia, apăsaţi butonul „More” din colţul din dreapta jos. Navigaţi până în partea de jos a acestui meniu, până când găsiţi butonul „Settings”. O nouă secţiune numită „Sounds” a fost adăugată în noul update. Accesaţi această setare pentru a ajunge la butonul on/off pentru „In-App Sound”. Atunci când butonul este orientat către dreapta, sunetele din aplicaţie sunt pornite. În cazul în care doriţi să le opriţi, orientaţi butonul către stânga. Şi pe Android operaţiunea este la fel de simplă. Din ecranul principal al aplicaţiei trebuie să apăsaţi pe butonul More (cel cu trei linii). Navigaţi către meniul „App Settings” iar de aici există posibilitatea de a seta sunetele „on” sau „off”. Astfel, experienţa de utilizare se întoarce la normal, fără sunete la orice apăsare intenţionată sau nu. Facebook a justificat includerea acestora spunând că experienţa devine mai distractivă şi ţine utilizatorii concentraţi pe conţinut, însă este de apreciat faptul că oferă şi posibilitatea de a le opri.

Aplicaţia de cartografie şi navigaţie HERE a fost una dintre cele mai atractive componente software a terminalelor Lumia, şi nu este de mirare că Microsoft a licenţiat-o pe o perioadă de zece ani după ce a preluat divizia Devices & Services de la Nokia. Eliberată de contract şi de dependenţa de platforma Windows Phone, Nokia a început să caute noi oportunităţi pentru exploatarea portofoliului său de tehnologii, şi, după o scurtă perioadă de test, aplicaţia HERE pentru Android a renunţat la eticheta Beta şi a atins stadiu final. Platforma Android a beneficia de la bun început de celebrul serviciu Google Maps, însă soluţia Google nu a reuşit să satisfacă toate pretenţiile din cauza lipsei unui mod de lucru integral offline. Acolo unde Google Maps se poticneşte, HERE Maps vine să-l completeze cu un pachet foarte bun de hărţi, navigaţie cu hărţi, voci şi rutine de calcul offline, informaţii despre transportul în comun local şi un număr satisfăcător de puncte de interes. După ce a primit chiar ieri o actualizare a pachetului de hărţi, Nokia HERE pentru Android a părăsit perioada de testare Beta şi a devenit un produs final. Noua versiune se mândreşte cu hărţi tridimensionale pentru aeroporturi şi spaţii comerciale (în unele ţări), integrarea reţelelor de transport în comun în cadrul navigaţiei, un mod mai simplu pentru afişarea eventualelor informaţii asociate unui punct de interes marcat pe hartă, detalii suplimentare despre eventualele blocaje de trafic (disponibil tot doar într-un număr limitat de ţări) şi o interfaţă îmbunătăţită. Aplicaţia repară şi anumite probleme, cum ar fi de pildă afişarea necorespunzătoare a descărcărilor active, volumul cam redus al vocilor, compatibilitatea cu procesoarele pe 64 de biţi sau compatibilitatea defectuoasă cu cardurile externe. Din păcate, Nokia nu a creat încă o interfaţă pentru tabletă iar aplicaţie este în continuare limitată la terminalele cu ecrane de cel mult 6”. Aplicaţia Nokia HERE Maps poate fi descărcată gratuit din magazinul digital Google Play. Compania nu a uitat promisiunea de a lansa serviciul HERE şi pe platforma Apple şi a afirmat că aplicaţia este aproape finalizată.

Prezentă în componenta Graph API, folosită pentru comanda de ştergere a albumelor cu poze, vulnerabilitatea descoperită de cercetătorul Laxman Muthiyah putea fi exploatată pentru a şterge orice album public de pe Facebook. Descoperirea făcută şi apoi raportată administratorilor Facebook a fost recompensată pe loc cu suma de 12500 dolari. Rolul funcţiei implementate prin Graph API este de a permite utilizatorilor să-şi şteargă propriile albume cu poze folosind o singură comandă, corespunzătoare butonului "delete album" afişat în interfaţa pentru mobil. Din cauza unei erori de programare, această funcţie putea fi exploatată abuziv, vizând orice album cu poze la care utilizatorul are acces pentru vizionare, chiar şi cele postate de alţi utilizatori. După mai multe verificări, Muthiyah a găsit formularea perfectă, prin care putea comanda ştergerea oricărui album de pe Facebook: Tratând problema cu maximă seriozitate, administratorii Facebook au anunţat corectarea bug-ului după numai două ore de la raportare. Probabil, remediul a fost unul simplu, constând doar în modificarea permisiunilor acordate aplicaţiei pentru mobil. Teoretic, dacă ar fi fost exploatat într-un atac de amploare împotriva reţelei de socializare, bug-ul descoperit în componenta Graph API ar fi permis ştergerea în masă a pozelor publice de pe Facebook.

Luând exemplul producătorilor de telefoane inteligente, Google a implementat pentru platforma Chrome OS o funcţie care permite blocarea dispozitivelor de la distanţă, laptopurile pierdute sau furate devenind astfel inutilizabile şi, teoretic, mai greu de valorificat. Google oferă suport pentru blocarea de la distanţă a laptopurilor furate Livrată cu o simplă actualizare de sistem, noua funcţie permite posesorilor de laptopuri cu sistem Chrome OS să folosească interfaţa web a contului de utilizator pentru a dezactiva de la distanţă dispozitivul pierdut. Pe lângă blocarea accesului la datele personale şi fişierele păstrate în memorie, utilizatorii au posibilitatea şi să comunice cu persoana aflată în posesia dispozitivului, afişând un mesaj personalizat pe ecran. Acesta poate conţine datele de contact ale posesorului de drept sau orice altă informaţie care ar putea ajuta la recuperarea dispozitivului. Din păcate în lipsa unui mecanism eficient pentru dezactivare, implementat la nivel de hardware, este greu de crezut că noua funcţie poate opri infractorii experimentaţi, dispuşi să încerce for[CENSORED]rea hard disk-ului şi înlocuirea platformei Chrome OS cu alt sistem de operare.

Încercând să rămână cu un pas înaintea competiţiei, Dropbox oferă acum utilizatorilor posibilitatea să deschidă fişiere direct în aplicaţiile preferate, fără a le descărca mai întâi în memoria dispozitivului. Similar, modificările aduse sunt salvate direct în spaţiul de stocare online, nemaifiind necesară încărcarea de pe hard disk a fişierului proaspăt modificat. Dropbox aduce schimbări modului în putem accesa fişiere stocate în contul de utilizator Cu versiunea actualizată a interfeţei web, documentele depozitate în contul Dropbox pot fi vizualizate direct, folosind funcţia preview. Pentru editare folosim butonul Open, deschizând documentul direct în aplicaţia căreia îi este asociat tipul de fişier respectiv. Astfel, descărcarea fişierului într-o locaţie aleasă manual pe hard disk nu mai este necesară. După ce terminăm, la folosirea butonului Save în cadrul aplicaţiei modificările sunt aplicate direct fişierului păstrat în contul Dropbox, noua versiune fiind sincronizată automat pentru toate dispozitivele conectate. Trebuie spus că Dropbox nu este primul serviciu de stocare cloud care oferă aceste facilităţi. Google a lansat o extensie pentru web browser-ul Chrome încă din luna noiembrie, oferind funcţionalitate similară utilizatorilor Google Drive. Pentru a beneficia imediat de aceste modificări puteţi instala de aici ultima versiune Dropbox pentru PC.

După 3 ani de versiuni neoficiale, po[CENSORED]rul media player software VLC for Android a ieşit din stadiul Beta, producătorul VideoLAN lansând oficial prima versiune stabilă numerotată v1.0.1. Ca şi până acum, entuziaştii care doresc să experimenteze cele mai avansate tehnologii de redare pot instala versiunea VLC for Android Beta, păstrată în magazinul Google Play ca şi aplicaţie separată. VLC Player pentru Android, relansat în versiune stabilă. Ediţia VLC Beta rămâne ca aplicaţie separată Promovat drept ˝cel mai bun player video şi audio dezvoltat în regim open-source˝, VLC este apreciat pentru consumul modest de resurse şi abilitatea de a reda o gamă variată de formate audio şi video, respectiv streaming media din reţeaua locală sau internet. VLC for Android 1.0.1 - principalele caracteristici: Poate reda majoritatea tipurilor de fişiere audio şi video, respectiv imagini DVD ISO. Sunt acceptate şi fişiere MKV, MP4, AVI, MOV, Ogg, FLAC, TS, M2TS şi AAC. Toate codec-urile necesare pentru redare sunt incluse în aplicaţie. Suport pentru streaming media (inclusiv adaptive streaming) Funcţie media library pentru organizarea colecţiei de fişiere audio şi video, cu opţiune pentru navigarea directă a directoarelor. Suportă fişiere video cu mai multe coloane sonore şi subtitrări Funcţie auto-rotire, ajustări pentru rata de aspect, reglarea luminozităţii ecranului şi comenzi prin gesturi pentru controlul volumului sonor. Include widget pentru controlul volumului audio, reglaje pentru căşti, grafică cover art relevantă pentru melodia aflată în redare şi acces în media library Compatibilă cu mai toate modelele smartphone şi tablete produse în ultimii ani, aplicaţia VLC for Android poate fi instalată gratuit vizitând magazinul Google Play.

Microsoft a promis acum aproape un an că tabletele Windows vor beneficia de o versiune specială a suitei Office care va fi optimizată pentru controlul tactil, însă cei care au preferat platforma software a companiei au fost nevoiţi să înghită în sec atunci când aşteptatul produs a fost lansat mai întâi pe platformele rivale iOS şi Android. Într-un final, aplicaţiile Word, Excel şi Powerpoint pentru Windows 10 au ajuns într-un stadiu de dezvoltare suficient de avansat iar utilizatorii interesaţi pot descărca versiunile Technical Preview din magazinul digital Windows Store. Noile aplicaţii de la Microsoft folosesc formatul universal anunţat în cadrul conferinţei de la sfârşitul lunii ianuarie, acestea fiind compatibile în acest moment cu sistemele pe care este instalată versiunea Technical Preview a sistemului de operare Windows 10 şi urmând să devină compatibile şi cu telefoanele şi tabletele mici în cursul săptămânilor viitoare. Asemănătoare cu versiunile pentru iOS sau Android pe care deja le cunoaştem, acestea oferă o interfaţă optimizată pentru controlul tactil, însă pot fi utilizate şi cu ajutorul unui mouse şi al unei tastaturi în cazul în care este nevoie. Având dimensiuni de 87, 80 şi respectiv 78 MB, aplicaţiile Word, Excel şi Powerpoint sunt mai puţin complexe decât echivalentele tradiţionale desktop, însă acest lucru nu ar trebui să surprindă deoarece era deja cunoscut din momentul lansării versiunii iOS. În acest moment, aplicaţiile sunt gratuite şi vor rămâne aşa şi după terminarea perioadei de testare, însă anumite funcţii vor necesita achiziţia unui abonament Office 365. Pe lângă aceste trei aplicaţii, Microsoft are în dezvoltare şi versiuni integral tactile ale aplicaţiilor Outlook şi OneNote. Toate aceste aplicaţii vor fi preinstalate pe telefoanele şi tabletele mici cu Windows 10, versiunile finale urmând să fie disponibile cândva în cursul acestui an. Cei care au nevoie de mai multă putere probabil că aşteaptă viitoarea suită Office 2016, însă Microsoft nu a anunţat până acum decât că aceasta va fi lansată în a doua jumătate a acestui an.

Zvonurile despre introducerea unei funcţii pentru apeluri de voce în po[CENSORED]ra aplicaţie de mesagerie WhatsApp circulă deja de aproape un an, anunţul oficial aşteptat pentru finalul lui 2014 întârziind să apară. Probabil, încă la faza de testare, suportul pentru apeluri de voce a fost activat în interfaţa aplicaţiei doar pentru o parte dintre utilizatorii WhatsApp, însă şi cei mai puţin norocoşi au la dispoziţie o modalitate pentru a încerca noua funcţie. Aparent, sistemul pe bază de invitaţii nu necesită decât ca persoanele care au primit deja această funcţie să apeleze contacte din agendă, meniul de apelare fiind activat automat şi pe celălalt terminal. În practică, succesul încercărilor de apelare nu este tocmai garantat, rezultatele cele mai bune fiind obţinute cu dispozitive pe care rulează cel puţin versiunea Lollipop a platformei Android. Din păcate prezenţa suportului pentru apeluri de voce nu a fost confirmat şi pentru interfaţa web, indicând ca puţin probabilă introducerea oficială a acestei funcţii la începutul acestui an.

Daca si la signature votati pentru blur , sunteti pro . Vot 3 , mi se pare ca da cel mai bine la ochi cu acele culori , compozitia nu o prea inteleg fiind foarte incarcata dar arata bine .