Recunosc, am fost sceptic în ceea ce priveşte primul LEGO Star Wars, lansat în 2005. Un action-platformer plasat în universul Star Wars, reimaginat şi reconstruit prin prisma pieselor colorate de plastic originare din Danemarca? Nu ştiu, ca şi concept, suna ciudat. Câteva luni bune după lansare, am refuzat vehement să-i dau vreo şansă, considerând că nu merită să-mi pierd vremea cu el. Dar, când l-am încercat în cele din urmă, am realizat că toţi criticii şi toţi cei din jurul meu aveau dreptate: Traveller’s Tales şi LucasArts au nimerit, cumva, o combinaţie genială. Faptul că jocul este foarte colorat şi inocent justifică, întrucâtva, plasarea sa în segmentul "pentru copii", dar cert este că oricine se putea bucura din plin de el, pentru că accentul se punea pe distracţie.
Desigur că o asemenea mină de aur nu putea rămâne neexploatată, aşa că Traveller’s Tales ne-au trecut repejor prin întreaga saga Star Wars şi chiar au găsit timp să transpună şi alte personaje celebre în universul LEGO, precum Batman sau Indiana Jones. Star Wars a fost mereu produsul principal al francizei, aşa că, după ce au terminat cu filmele, Traveller’s Tales şi-au îndreptat atenţia către celebrul (cred) serial de animaţie pentru copii, Star Wars: The Clone Wars.
În LEGO Star Wars III: The Clone Wars, ne vom aventura printr-o galaxie departe, departe de tot (vedeţi ce-am făcut acolo?) alături de Obi-Wan Kenobi, Anakin Skywalker şi ucenica Ahsoka Tano întru anihilarea unor ticăloşi de talie interplanetară precum Asajj Ventress, Count Dooku sau General Grievous. Cei trei magnifici sunt ajutaţi şi de ceilalţi Cavaleri Jedi, precum şi de Ar[CENSORED] Clonelor, într-un efort suprem de a stârpi răul din galaxie. Aventura se împarte în trei ramuri distincte (câte una pentru fiecare adversar) a câte şase capitole, urmărind (mai mult sau mai puţin) primele două sezoane din serialul de animaţie.
Primul lucru pe care fanii mai vechi îl vor observa este că fiecare capitol este mult mai scurt decât cele din jocurile precedente. Este de înţeles, pentru că fiecare nivel derivă dintr-un episod original de jumătate de oră. Este o sabie cu două tăişuri, pentru că, pe de o parte, capitolele scurte îţi permit să treci printr-o grămadă de aventuri într-un interval mic de timp, dar, pe de altă parte, imersiunea în joc are mult de suferit.
Ca şi în trecut, o dată ce ai dat gata un nivel, acesta poate fi reluat în modul Free Play, ca să poţi căuta nestingherit toate cele 10 minikit-uri (canistre albe, uşor de recunoscut) ascunse deseori în mod diabolic, în cele mai greu accesibile locuri. Pentru cei care nu au jucat jocurile anterioare, trebuie spus că minikit-urile sunt piese colecţionabile care, o dată adunate, îţi deblochează vehicule sau personaje noi. Nu sunt strict necesare, dar contează în ceea ce priveşte completarea 100% a jocului. Ca o notă personală, mi s-a părut că multe dintre minikits sunt mult prea bine ascunse şi că numai cei mai obsedaţi jucători s-ar chinui să le caute singuri pe toate, fără ajutorul unui walkthrough. Eu, unul, sunt mai interesat de poveste şi locaţii decât de vânătoarea asta absurdă de comori.
Piesele aurii şi roşii de LEGO sunt şi ele ascunse cu abilitate pe tot parcursul nivelurilor, fiind nevoie de un ochi ager şi de inventivitate pentru a da de ele. Piesele aurii sunt acordate şi în funcţie de cât de bine te-ai descurcat pe parcursul capitolelor, fiind utile pentru a construi porţi de intrare care permit accesul spre noi zone ale navei-gazdă. Această navă reprezintă de fapt hub world-ul, după cum îl numesc producătorii, adică locul unde-ţi petreci timpul atunci când nu faci misiuni. Spaţiul hub world-ului din LEGO Star Wars III este pur şi simplu imens, fiind alcătuit din două nave spaţiale aflate într-o luptă continuă. Te poţi plimba printr-o sumedenie de locuri interesante, există o grămadă de chestii pe care le poţi distruge pentru a acumula studs (piese mici, de diferite culori, care reprezintă moneda folosită în joc), poţi cumpăra personaje noi şi poţi chiar ieşi în spaţiu la un mic zbor de agrement.
Desigur că nu toate aceste piese pot fi culese cu personajele principale, aşa că, la fel ca în jocurile precedente, avem la dispoziţie o miriadă de personaje secundare cu tot felul de abilităţi care abia aşteaptă să fie puse la treabă. Avem de toate, de la Clone Troopers cu diferite arme sau roboţi precum R2-D2 sau C-3PO, până la Jedi de care n-ai auzit în viaţa ta sau personaje emblematice ale universului Star Wars, ca Han Solo, Luke Skywalker sau Chewbacca.
Let's blow this whole thing out of proportion!
Cu siguranţă asta a fost concluzia şedinţelor de pre-producţie a jocului. Chiar dacă reţine numeroase din lucrurile care au consacrat franciza (adunatul de minikits, colectarea de studs, plimbările ocazionale cu vehicule, utilizarea abilităţilor complementare ale personajelor pentru a rezolva puzzle-uri uşurele), există şi câteva schimbări notabile care conturează o experienţă de joc mult mai stufoasă.
Joaca în sine a devenit mult mai dinamică şi fluidă, pentru că, simplu spus, faci foarte multe lucruri pe parcursul unui nivel. Stilurile diferite de gameplay se îmbină armonios în loc să fie separate în mod artificial. Astfel, poţi avea plăcerea să începi un nivel la bordul unei nave spaţiale, în toiul unei bătălii crâncene, apoi să aterizezi şi să controlezi imediat personajele de la sol. După câteva lupte spectaculoase cu veşnicii roboţei incapabili de un atac serios, protagoniştii nivelului se despart, iar tu poţi să alternezi între ei, fiecare având un obiectiv diferit de îndeplinit. Ca urmare a acestor decizii, aceste niveluri tradiţionale devin rareori plictisitoare, pentru că te ţin mereu în priză, întrebându-te ce o să ajungi să faci mai departe.
Noile abilităţi ale personajelor sunt şi ele binevenite: cavalerii Jedi îşi pot arunca sabia spre inamici sau pot folosi celebra Force Push pentru a-i arunca de la înălţime. De asemenea, sabia laser poate fi acum folosită şi pentru a tăia găuri în pereţi, la fel cum îl vedeam pe Obi-Wan făcând în filme. Trupeţii de rând se bucură şi ei de un arsenal mărit, care include miniguns sau arme cu lunetă, numai bune pentru a curăţa invadatorii de la distanţă.
Una din adiţiile majore în LEGO Star Wars III: The Clone Wars o constituie misiunile tip Ground Assault, care sunt un soi de mini-RTS pentru micii tacticieni cu caş la gură. Câmpurile de bătălie largi sunt presărate cu puncte de control, pe care poţi construi până la trei structuri (clădiri de recrutare a infanteriştilor, generatoare de scuturi, turete, etc). Scopul diferă în funcţie de misiune, dar ideea este, de obicei, să distrugi clădirile adversarului şi să le înlocuieşti cu ale tale. Misiunile Ground Assault arată destul de spectaculos, deoarece câmpul de bătălie se umple rapid cu armate de roboţei, tancuri, tunuri gigantice şi alte cele. În plus, poţi controla orice vehicul pentru a duce conflictul la un nivel mult mai personal. Va fi nevoie de asta, pentru că armatele proprii nu prea se descurcă singure, intervenţia jucătorului fiind mai mult decât necesară pentru a progresa în misiune. Deşi constituie o distragere plăcută a atenţiei de la misiunile standard, Ground Assault-urile ajung deseori să fie frustrante, în principal din cauza ritmului fragmentat de joc pe care îl impun.
Luptele cu diverşii boşi pun cu siguranţă în umbră misiunile RTS, pentru că acum sunt mai spectaculoase ca oricând. Nivelul în care o iei la goană pe urmele lui Asajj Ventress culminează cu un duel nemaipomenit pe un robot gigantic aflat în cădere liberă. "Storm Over Ryloth" ne aruncă în pielea lui Anakin Skywalker, care are de gând să spargă blocada navelor Separatiste cu ajutorul unui crucişător al Republicii. Secvenţele în care te deplasezi în jurul navei imense şi distrugi inamicii zburători cu turetele colosului sunt unele dintre cele mai memorabile momente de care am avut parte în vreun joc.
Singura vină majoră pe care o pot găsi misiunilor este că nu explică întotdeauna clar ce trebuie să faci. Am rămas de multe ori blocat minute în şir la cine ştie ce misiune pentru că pur şi simplu nu-mi dădeam seama ce vrea jocul de la mine. Exemplul cel mai elocvent este misiunea cu nava spaţială şi torpilele, în care trebuia să zbor cu nava printr-un marker mov pentru a primi respectivele torpile. O dată ce mi-am dat seama de asta, totul a căpătat sens, dar până atunci m-am învârtit de bezmetic cu zburătoarea. Nişte pop-ups în care să ţi se ofere discret amănunte şi direcţii cu privire la obiectivele misiunilor ar fi făcut minuni.
I have no bricks and I must build
Din punct de vedere grafic, jocul se prezintă mult mai bine decât predecesorii săi, şi chiar mă aventurez să zic că este cel mai arătos joc LEGO de până acum. Mediile de joc sunt la fel de colorate şi vibrante ca şi până acum, însă calitatea texturilor, luminilor şi a umbrelor este mult îmbunătăţită. Secvenţele cinematice sunt la fel de fermecătoare ca şi până acum. Mă uimeşte mereu cât de multe lucruri pot exprima omuleţii LEGO numai prin mimică şi expresii faciale hazlii, dar parcă s-a cam diminuat cantitatea generală de umor. Sunetul nu se remarcă în mod deosebit: avem aceleaşi efecte sonore şi aceeaşi muzică cu care ne-am obişnuit din jocurile anterioare, dar important este că-şi fac treaba cum se cuvine.
Per total, pot spune că avem de-a face cu un joc tipic ce poartă numele LEGO Star Wars. Gameplay-ul, cu excepţia câtorva îmbunătăţiri, este acelaşi. Jocul reţine o mare parte din umorul şi farmecul care au consacrat seria, iar conţinutul extrem de bogat îi va ţine ocupaţi mult timp pe maniacii care vor neapărat să descopere fiecare minikit şi să deblocheze toate vehiculele şi personajele. Noile tipuri de misiuni, chiar dacă nu sunt aşa interesante cum par la prima vedere, constituie o schimbare binevenită de ritm şi decor. Singura problemă majoră este reprezentată de lipsa identificării clare a obiectivelor, care va duce inevitabil la frustrare şi la păr smuls din cap. Ah, şi să nu uităm de multiplayer-ul online, care lipseşte cu desăvârşire.
Fanii seriei îl vor îndrăgi cu siguranţă, LEGO Star Wars III: The Clone Wars ridicându-se cu uşurinţă la standardele jocurilor anterioare. Şi probabil va fi un mod frumos de a aştepta lansarea LEGO Pirates of the Caribbean, programat să apară în Mai 2011. Până atunci, căutaţi minikit-urile alea, fir-ar ele să fie!
Cerinte minime de sistem:
OS: Windows XP SP3, Windows Vista® SP2, or Windows 7
Processor: Intel P4 2.24 GHz or AMD Athlon 64
Video Card: 256 MB Video Memory with Shader 3.0 support; ATI Radeon X1300 / NVIDIA GeForce FX 5800 /Intel GMA 3-Series
Hard Disk Space: 8GB
Memory (RAM): 512 MB RAM
DirectX: 9.0c
Sound Card: 100% DirectX 9.0c compatible Audio Device
Recommended Specifications:
Cerinte de sistem recomandate:
OS: Windows Vista®/Windows® 7
Processor: Intel Core 2 Duo or AMD Athlon 64 X2
Video Card: 256 MB Video Memory with Shader 3.0 support; ATI Radeon HD 2900 / NVIDIA GeForce 9800
Hard Disk Space: 8GB
Memory (RAM): 1 GB RAM
DirectX: 9.0c
Sound Card: 100% DirectX 9.0c compatible Audio Device