Frații de peste Prut dau dovadă de curaj, integritate și recunoașterea originii lor și a eroilor neamului. Armata Republicii Moldova a arborat Stema României Mari

[Loading]

Stema României Mari a fost arborată de Armata Naţională de la Chişinău, vineri seara, în ajunul împlinirii a 20 de ani de la înfiinţare.

 

Pavilionul Reginei cu stema Romaniei Mari În ajunul zilei de 3 septembrie, la Chişinău, la Palatul Naţional, a avut loc un concert omagial sau de gală. Indiferent cum s-ar numi, important este ce s-a întâmplat acolo. Pe scenă, în faţa câtorva mii de spectatori – în marea lor majoritate, angajaţi ai M.Ap. şi oficiali -, au defilat militari care purtau mai multe steaguri, drapele, stindarde şi pavilioane. Pe două dintre acestea, era Stema regală a României Mari. După cum se poate observa din imagini, unul dintre pavilioanele cu stema României Mari a fost încadrat, chiar în mijlocul scenei, de o replică a steagului liturgic al lui Ştefan cel Mare şi Sfânt şi una a stindardului de luptă al dacilor, cu capul de lup.

 

Steagul lui Mihai Viteazul

De asemenea, pe aceeaşi scenă a fost arborat steagul alb, cu acvila cruciată, al lui Mihai Viteazul, tricolorul revoluţionarilor români de la 1848, cu celebrul slogan “Dreptate Frăţie”, tricolorul cu stema Principatelor Unite, trei variante ale tricolorului Republicii Democratice Moloveneşti (care a votat Unirea cu România, în 1918) şi alte drapele de luptă ale Voievodatului şi Principatului Moldova.

Steagul lui Constantin Ipsilanti

Merită menţiontă şi o replică a steagului domnitorului Ţării Româneşti Constantin Ipsilanti. Drapelul include însemnele heraldice al Valahiei şi Moldovei, pentru că domnitorul intenţiona, în perioada 1806-1807, refacerea Regatului Daciei, prin unirea Moldovei, Ţării Româneşti şi a Serbiei. De ce şi a Serbiei, nu cred că mai este vreo surpriză. Pentru realizarea visului său, strânsese şi o armată. A fost liniştit rapid de ruşi, care, în perioada aceea, începuseră “încălzirea” pentru intervenţionismul în zonă. Ipsilanti a fost “invitat” în Imperiul Ţarist, iar armata strânsă de el a folosit ruşilor la înfrângerea otomanilor la Obileşti, în iunie 1807.

 

Gestul militarilor de la Chişinău este exemplar şi curajos. Asumarea trecutului şi identităţii naţionale, de către locuitorii dintre Prut şi Nistru, trebuie să aibă un motor. Iar acest motor este, deşi timid, Armata.

 

Şi, din acest motiv, în ultimele luni, instituţia militară de peste Prut este victima unui atac mediatic fără precedent. Renunţarea la pasul de defilare sovietic, schimbarea uniformelor, schimbarea muzicii militare, adoptarea unor standarde occidentale, preocuparea pentru traiul militarilor şi apropierea timidă de NATO deranjează atât de mult anumite cercuri apropiate Moscovei şi Kremlinului, încât jurnaliştii şi blogger-ii aserviţii se isterizează în cor în limba rusă sau “moldovenească”. Cine este familiarizat cu mass-media de peste Prut a putut remarca faptul că s-au înmulţit “opiniile”, “comentariile” şi “analizele” unor personaje care se întreabă de ce are nevoie de armată Republica Moldova. Principalul motiv invocat este “neutralitatea” (prevăzută în Constituţia anacronică). Exemplul cel mai des dat este cel al Elveţiei. Însă, este cel mai prost exemplu. Armata elveţiană este mai pregătită şi mai dotată decât multe armate din NATO şi UE. Al doilea motiv invocat este acela al caracterului paşnic al “poporului moldovenesc”, “porumbeii păcii, dorinţa de pace spre zări bla-bla”. Bineînţeles, cei mai vocali sunt personaje politice pro-moscovite sau slugi ale Kremlinului, care se fac că nu văd forţa armată a separatiştilor transnistreni şi nici prezenţa trupelor ruseşti pe teritoriul Republicii Moldova.

 

 

 

Dreptate Fratie – Steagul revolutionarilor romani de la 1848

Dar, să nu vorbim doar despre cozile de topor. O să dau şi un exemplu pozitiv. În urmă cu aproape o lună, citeam un material scris de un cunoscut analist şi jurnalist de la Chişinău. Sub titlul “Schimbarea la faţă a Armatei”, Petru Bogatu scria că, în „povestea de succes” a Republicii Moldova (aluzie la exprimările oficialilor UE), “deocamdată, este scrisă o singură pagină. Mai exact vorbind, doar câteva paragrafe relativ bine elaborate”.

O surpriză plăcută am avut ieri, când am constatat că acestă opinie a lui Petru Bogatu a apărut şi în cea mai recentă ediţie a revistei “Oastea Moldovei”, publicaţie editată de Ministerul Apărării de la Chişinău. Să vedem şi câteva citate:

 

(…)Vitalie Marinuţă, ministrul Apărării, este unul dintre puţinii înalţi demnitari ai actualei guvernări care îşi vede de treabă şi depune eforturi susţinute pentru a europeniza domeniul militar nu în vorbe, ci în fapte. (…) Sub ochii noştri are loc schimbarea la faţă a Forţelor Armate. În unităţile militare soldaţii nu mai cântă, ca odinioară, „Slaveanka” sau „Deni pobedî”, traduse în „limba moldovenească”, ei îmbrăţişând treptat tradiţia naţională în materie de muzică militară românească. (…) În acelaşi timp, uniforma de oraş a militarilor, inclusiv însemnele de armă, este identică, de la ghete până la bonetă, cu cea românească. Îmbrăcămintea-tip a trupelor de gardă şi protocol va fi cea instituită încă de domnitorul Alexandru Ioan Cuza, la 1859, cu ocazia unirii Principatelor Române. Aceasta se aseamănă ca două picături de apă cu actuala uniformă românească, inspirată, în treacăt fie spus, de tradiţia vestimentară a Armatei Franceze. (…) Dar militarii moldoveni nu numai că vor fi îmbrăcaţi altfel. Ei îşi schimbă radical şi pasul de defilare. Se renunţă, în sfârşit, la calapodul impus de armata roşie. (…) Astfel, Armata Naţională a Moldovei, sub aspectul formei, dacă nu şi a conţinutului, s-a sincronizat într-un fel cu Armata Naţională a României.

 

Reamintesc faptul că acest text a fost publicat de revista oficială a Armatei Naţionale, chiar dacă referirile lui Petru Bogatu la uniforme nu sunt tocmai exacte. O să închei acest material într-un ton la fel de optimist, cu ajutorul câtorva fragmente de comunicat al Ministerului Apărării de la Chişinău:

 

“Şirul manifestaţiilor dedicate aniversării a XX-a de la crearea Armatei Naţionale a continuat cu lansarea monografiei ‘Organizarea instituţiei militare a Republicii Moldova (1990-2011)’ şi vernisarea expoziţiei de arme albe, evenimente organizate şi găzduite de Muzeul Armatei Naţionale şi Casa Centrală a Armatei. (…) Expoziţia ‘Arme albe’ care va fi deschisă pînă la 1 octombrie, însumează o colecţie unică de circa 1000 de piese ce fac parte din colecţia personală a lui Petru Costin, iar exponatele sînt confecţionate din silex, os, bronz şi fier. Directorul Institutului Cultural Român „Mihai Eminescu” din Chişinău, istoricul Petre Guran, a menţionat că exponatele ne amintesc şi ne vorbesc de valoarea morală a eroilor noştri”.

 

P.S. La spectacolul de la Palatul Naţional de la Chişinău, stindardul cel mai vizibil cu Stema regală a României Mari este, de fapt, pavilionul Reginei României, modelul 1922. Pavilionul Regelui are, în plus, Crucea Ordinului Mihai Viteazul. Mai multe detalii se pot citi Aici.