ManuDx2 - THE BOSS .

Probabil ca pentru foarte multi dintre noi ploaia este un fenomen pe care il percepem cu o anume indiferenta, dictata de obisnuinta, sau pe care il admiram sau il detestam, in functie de starea de spirit, fara a ne mai pune intrebari de felul celei din titlu – cat de mare este o picatuta de ploaie sau cum se formeaza aceasta, cat « traieste » etc. Dimensiunea unei picaturi de ploaie este determinata de propria forta de coeziune, creata de atractia dintre moleculele de apa, spun specialistii. Aceasta forta este direct proportionala cu gravitatia si cu forta de frecare pe care o picatura o suporta in drumul ei. La altitudine, picaturile de apa apar datorita condensarii vaporilor din interiorul norilor si se maresc pe masura ce, antrenate de miscarile verticale ale aerului, acestea se lovesc intre ele si se aglomereaza unele in altele. In norii de joasa inaltime (pana la 2000 de metri), turbulentele atmosferice sunt destul de slabe, ceea ce limiteaza « aglomerarea » picaturilor, acestea ramanand destul de mici, cu un diametru cuprins, aproximativ, intre 0,2 – 0,5 milimetri. In norii cuprinsi intre 2000 si 5000 de metri altitudine, de acolo de unde vin « adevaratele » ploi, unde turbulentele sunt semnificative, picaturile de apa pot sa ajunga si pana la 1 – 3 milimetri. Diametrul maxim al unei picaturi de ploaie este de 6 milimetri, peste aceasta dimensiune picaturile « explodand » din cauza diverselor forte care actioneaza asupra lor si care le fac sa se aplatizeze in partea inferioara, apoi sa se « umfle » ca un balon si sa se disperseze in bule mai mici, de diverse dimensiuni. Ploi pot sa existe si pe alte corpuri ceresti (planete, sateliti etc.) decat Terra, dar fiind formate nu din picaturi de apa, ci din molecule din diverse alte substante. De exemplu, pe Venus, cad ploi de acid sulfuric, pe Titan (cel mai mare satelit al lui Saturn), ploi de metan, pe Jupiter, ploi de heliu, pe o planeta descoperita de curand, in 2005, numita Isis, din constelatia Vulpea, din partea nordica a boltii ceresti, cad ploi « de sticla » (de silicati), pe Neptun, ploi de « diamant » etc. Cercetatorii au observat ca in spatiu, acolo unde nu mai actioneaza gravitatia, unele picaturi sunt uriase, ajungand pana la cateva zeci de centimetri. Pentru o reprezentare vizuala corecta a dimensiunii picaturilor de ploaie, de exemplu, picaturile de apa formate cu ajutorul unei seringi pot sa aiba diametrul in jur de 9 milimetri (ca si picaturile care cad, sa zicem, dintr-un tavan), dar, pe masura ce cad, sunt deformate si acestea de curentii de aer, fragmentandu-se la randul lor. Sursă: http://destepti.ro/c...atura-de-ploaie

Excalibur este denumirea data sabiei care a apartinut legendarului rege Arthur, despre care, in povestirile medievale, se spune ca ar fi organizat apararea Marii Britanii, in fata invadatorilor saxoni (popor germanic), la sfarsitul secolului al V-lea si inceputul secolului al VI-lea. Sunt aproape inexistente sursele istorice referitoare la acest rege, de aceea este mult mai probabil ca figura lui sa fie, mai degraba, o creatie a textelor folclorice, fiind considerat nu numai un mare razboinic, ci si un « trimis » al taramului « Annwvyn » (sau Annwn), care, in mitologia celtica, insemna « Cealalta Lume ». Se credea ca « Annwvyn » era un loc minunat, in care stapaneau tineretea vesnica si fericirea, in care bolile lipseau, iar hrana se gasea din abundenta. Tot legendele spun ca sabia Excalibur, indestructibila, il facea pe purtatorul ei invincibil si ca ar fi fost gasita de Arthur infipta intr-o stanca sau ca i-ar fi fost oferita de zeita Ninian, numita si « Doamna lacului » (corespondentul celtic al Dianei, zeita romana a vanatorii si a lunii) si ca Arthur i-ar fi inapoiat sabia cu putin inainte de moartea sa, printr-unul dintre cavalerii sai, Bedivere. Diversele denumiri, in galeza, irlandeza, bretona sau in alte dialecte celtice – Excaliber, Caliburne, Chaastirfol, Caledfwich, Kaled foulch – spun specialistii, par a deriva, toate, din caled/ kalet care inseamna « dur » si bwich – « taietura ». Varianta Excalibur este un cuvant datorat scriitorilor francezi din Evul Mediu si, desi fonetic seamana cu termenii mentionati anterior, ar trebui pus, etimologic, in legatura cu o structura latineasca Ex-Caliburnus (« din otel »). Unul dintre cele mai vechi texte in care se pomeneste despre sabia regelui Arthur – Escalibur – este Culhwch ac Olwen, cel mai lung si complet text medieval despre legendarul rege. Si mai cunoscute sunt insa scrierile despre Arthur si despre Cavalerii Mesei Rotunde (un ordin aflat in slujba regelui) ale lui Chretien de Troyes, scriitor francez din secolul al XII-lea. Toate poemele si povestirile medievale despre regele Arthur si fabuloasa sabie Excalibur aveau ca scop sa dea dinastiei Plantagenetilor, ai carei reprezentanti s-au succcedat la tronul Angliei, o ascendanta eroica, demna si de respectat in istorie. Se spune chiar ca regele Henri al II-lea al Angliei, in secolul al XI-lea, ar fi cerut sa se caute mormantul regelui Arthur, la Glastonbury, si calugarii l-au asigurat ca au gasit nu numai mormantul, ci si celebra sabie Excalibur, pe care i-ar fi si adus-o. Atat de multe sunt legendele referitoare la regele Arthur si sabia Excalibur (devenit si simbol in interpretarile psihanalitice ale viselor), incat nu numai literatura a exploatat acest subiect, ci si cinematografia. Sunt celebre, de exemplu, filmele Excalibur (1981, realizat de John Boorman) si Ultima Legiune (2007, in care se propune o ipoteza artistica despre originea sabiei fabuloase). Excalibur nu lipseste nici din jocurile video – The Legend of Zelda, Fire Emblem, Sonic si Cavalerul Negru, Excalibur 2555 AD etc. Sursa: http://destepti.ro/e...i-si-demnitatii

Este dificil sa se raspunda, cu exactitate, la intrebarea « Cate limbi se vorbesc in lume? », dar, pornindu-se de la definitia standard – limba este un ansamblu de semne vocale sau/ si grafice, care se constituie intr-un instrument de comunicare, intr-o anume comunitate – se estimeaza ca, la ora actuala, in lume, se vorbesc in jur de 6 912 limbi. Dintre acestea, peste 2 165 se vorbesc pe continentul asiatic (pentru o po[CENSORED]tie de aproximativ 4 miliarde de locuitori), 2 015, in Africa (raportate la 981 milioane de locuitori), in jur de 1000 de limbi, pe continentul american (la 922 milioane de locuitori), 255 de limbi in Europa (la o po[CENSORED]tie de 740 milioane locuitori). Intr-o astfel de statistica au fot incluse atat limbile vii, cat si cele care sunt pe cale de disparitie (apreciindu-se, de exemplu, ca, la fiecare doua saptamani, mai dispare cate o limba, mai ales dintre cele care nu au beneficiat si de o varianta scrisa). De altfel, in prezent, dintre cele 6 912 limbi, 50% sunt pe cale de disparitie, 90% dintre limbile africane nu au si transcriptie grafica, 96% sunt vorbite de 4% din po[CENSORED]tia mondiala, 90% nu sunt prezente pe internet. Intr-un clasament al celor mai vorbite limbi, in lume, in care au contat doua criterii - limba materna si a doua limba vorbita – pe primele locuri se situeaza urmatoarele : Chineza mandarin (China, singapore, taiwan) ; Spaniola (S[pania, America Latina) ; Engleza (SUA, Regatul Unit, Australia, Canada, Noua Zeelanda, India, Africa) ; Hindi (India, Pakistan); Franceza (Franta, Canada, Belgia, Luxemburg, Elvetia, Africa, Antile, Asia de Sud- Est) ; Araba (Africa de Nord, Orientul Mijlociu) ; Rusa ((Rusia) ; Portugheza (Brazilia, Portugalia, Angola, Mozambic, Guineea Bissau) ; Bengali (Bangladesh, India) ; Intr-o ierarhie in care au fost luate in consideratie mai multe criterii, dintre care a primat cel al importantei limbii respective, ca instrument de comunicare, primele locuri sunt ocupate de limbile : engleza, spaniola, franceza, rusa, araba, chineza, germana, japoneza, portugheza. In privinta limbilor celor mai utilizate pe internet (dupa criteriul numarului de utilizatori), pe primele locuri se afla : engleza, chineza, spaniola, japoneza, portugheza, germana, araba, franceza, rusa, coreeana. Se pare ca, indiferent de criterii, limba internationala cea mai importanta ramane totusi engleza. Un studiu recent efectuat de British Council estimeaza ca, in urmatorul deceniu, peste 2 miliarde de persoane vor vorbi engleza (raman insa mai mult de doua treimi din po[CENSORED]tia mondiala care nu vor putea utiliza aceasta limba). SURSA

Numarul 13 este legat, de mult timp si pentru foarte multi oameni, de ideea de ghinion, nesansa, conjunctura nefavorabila. S-a inventat chiar si un termen pretentios, de la cuvantul grecesc triskaideca, prin care se denumeste atitudinea de teama provocata de acest numar – triskaidekaphobie (treisprezecefobie). Originea unei asemenea fobii este de natura religioasa, facand referire la Cina cea de taina – Iisus si apostolii sai fiind 13 la numar. Iuda, cel de-al treisprezecelea care s-a asezat la masa, este cel care l-a tradat pe Iisus, fiind vinovat pentru judecarea si crucificarea de a doua zi, din Vinerea Sfanta, a Fiului lui Dumnezeu. Si pentru teama de ziua de vineri, 13, s-a inventat un termen, din aceeasi radacina greceasca – paraskevidekatriaphobie (fobie de vineri, 13). Cu toate acestea, in data de 13 a fiecarei luni, din mai pana in octombrie 1917, Fecioara Maria s-a aratat, la Fatima, in Portugalia. Papa Ioan Paul al II-lea a fost grav ranit, in atentatul care i-a pus in cumpana viata, la data de 13 mai 1981, atribuind supravietuirea sa tot interventiei Fecioarei Maria, in timpul Liturghiei din Biserica Notre-Dame, din Fatima. Anumiti specialisti in studiul textelor sacre cred ca a sasea zi a Creatiei, cand au fost facuti Adam si Eva, a fost tot o vineri, ca si cea cand au muscat din fructul interzis. In antichitate, in secolul al IV-lea i.Hr., regele Philip al II-lea, al Macedoniei, a avut ideea sa isi aseze o statuie a sa, langa alte douasprezece, ale zeilor, el fiind asasinat la scurta vreme dupa acest fapt. A 13-a litera a alfabetului ebraic este prima litera din cuvantul mem, care inseamna moarte. 13 urmeaza numarului 12 – care simbolizeaza, in multe culturi, inclusiv in mitologia crestina, un ciclu complet sau echilibru, armonie, putere – sunt 12 luni intr-un an, 12 ore zi si 12 ore noapte, 12 semne zodiacale, 12 zei in Olimp, 12 « munci » ale lui Hercule, 12 triburi ale lui Israel etc. 12 este divizibil prin 2,3,4,6, in timp ce treisprezece nu se divide decat la 1 si la el insusi, fiind interpretat ca sursa a dezechilibrului, a dezordinii, a diminuarii fortei vitale. Superstitiile legate de vineri 13 nu isi au originea numai in scena biblica a tradarii lui Iisus, ci si in unele legende nordice. In antichitate, pentru numeroase triburi din Scandinavia, Frigga era zeita iubirii si a fertilitatii. Cand nordicii s-au convertit la crestinism, se spune ca zeita Frigga a fost alungata pe un varf de munte si considerata vrajitoare. De atunci, in fiecare vineri, zeita, plina de ranchiuna, aduna 12 vrajitoare si un drac (13, in total), pentru a provoca diverse dificultati oamenilor, in saptamana care urmeaza. Totusi, in multe culturi antice, ziua de vineri era consacrata zeitei iubirii, fiind cea mai vesela zi din saptamana, unele traditii pastrand aceasta convingere si respingand semnificatia malefica a numarului 13. Chiar si denumirea zilei de vineri, in limba latina, este Veneris dies (Ziua Venerei/ a zeitei Venus, patroana iubirii, a frumusetii si armoniei). In istorie, insa, s-au inregistrat nenumarate alte evenimente dramatice, in diverse domenii, asociate numarului 13. Calendarele mayase si aztece, de exemplu, erau impartite in 20 de luni, a cate 13 zile, si multi pun pe seama unui asemenea fapt, premonitoriu, disparitia acestor vechi civilizatii. Si in zilele noastre superstitiile legate de numarul 13 inca sunt prezente si destul de puternice. In avioane, de exemplu, nu exista numarul 13, ascensoarele din multe cladiri nu au etajul 13, nici unele hoteluri nu au camere cu numarul 13. Pe de alta parte, exista si multe persoane care sustin ca numarul 13 le aduce noroc. Le-am putea crede pe acestea din urma… SURSA

Ecolocatia este modalitatea de orientare a unor organisme, in mediul inconjurator, cu ajutorul ultrasunetelor, care sunt reflectate de diverse obstacole (obiecte, alte vietuitoare). Se stie, de exemplu, ca aceasta capacitate este extrem de dezvoltata in cazul delfinilor, al liliecilor, dar se pare ca nu lipseste nici in cazul omului, chiar daca se manifesta la un nivel mai scazut. Multe persoane nevazatoare se deplaseaza interpretand ecoul ultrasunetelor, putand identifica, intr-un mod destul de corect, pozitia si, uneori, dimensiunea si miscarea obiectelor din apropiere. Ecolocatia, la oameni, functioneaza dupa principiul sonarului (aparat utilizat de catre navigatori pentru detectarea obstacolelor in apa). Deoarece fenomenul a putut fi sesizat nu numai in cazul nevazatorilor, care si-au dezvoltat, din necesitate si intuitiv, aceasta capacitate, oamenii de stiinta au devenit, in ultimii ani, din ce in ce mai preocupati de studierea ecolocatiei la om. In luna mai 2011, o echipa de cercetatori canadieni, de la Universitatea Western, din Ontario, a publicat un articol referitor la felul in care ecolocatia poate functiona, la oameni, gratie unui « clic palatal », un sunet rezultat prin lovirea limbii de cerul gurii. Cu ajutorul unor scannere, s-a observat ca, in asemenea imprejurari, la nivelul creierului creste activitatea nervoasa nu in regiunile responsabile de auz, ci in cele legate de activitatea vizuala, in rest mecanismele ramanand aceleasi. Studiile sunt interesante nu numai pentru ca au evidentiat alte latente ale creierului uman, dar si pentru ca deschid noi cai de cercetare, utile nevazatorilor, precum si oamenilor fara aceasta afectiune. Mai mult, ecolocatia s-a dovedit a fi o capacitate care se poate dezvolta prin antrenament. Exersarea ecolocatiei timp de doua saptamani, cate doua ore pe zi, ne poate face capabili (pe oricare dintre noi) sa recunoastem (fara perceptie vizuala) existenta unui obstacol in apropiere. Pana la urma, ceea ce demonstreaza aceste studii recente si altele similare este ca omul, in urmatoarele decenii se va afla in fata unor mari provocari, acelea de a-si (re)descoperi si recupera capacitati (nu numai ecolocatia) pe care le-a avut candva, in timpurile indepartate, sau care exista latent, in fiinta sa, dar pe care nu a stiut niciodata sa le stimuleze si sa le valorifice. Sursa: http://destepti.ro/c...l-de-ecolocatie

Anumite situatii si rationamente sunt considerate ca fiind paradoxale, deoarece releva o logica “perversa”, o contradictie, o absurditate sau o contrazicere a perceptiei comune. Iata cateva exemple de astfel de paradoxuri: Guy de Maupassant, celebru scriitor francez, din secolul al XIX-lea, detesta Turnul Eiffel si, totusi, urca aici foarte des, explicand celor care il intrebau de ce face acest lucru ca “este singurul loc din care nu mai vede turnul”. Sacha Guitry, dramaturg si actor de origine rusa, stabilit in Franta, solicitandu-i-se, dupa un spectacol, de catre o admiratoare, un autograf, acesta a scris cu mana lui : « Iertati-ma, dar eu nu dau niciodata autografe ». Si a semnat. Cand Gestapo-ul a venit sa il ia pe scriitorul evreu Tristan Bernard, de la domiciliul sau, din Paris, in timpul Ocupatiei germane, acesta a devenit, dintr-o data, foarte senin, spunand: « Pana acum am trait cu teama, de aici inainte voi trai cu speranta ». In timpul prohibitiei, actorul american William Claude Dukenfield, cunoscut sub pseudonimul Fields, venea, intotdeauna, pe scena, cu un termos in care se presupunea ca ar fi suc de grapefruit. Intr-o zi, in care unul dintre prietenii sai a vrut sa faca o gluma, acesta a intrebat: “Cine a pus suc de grapefruit in sucul meu de grapefruit?”. Doi tati si doi fii merg la pescuit, fiecare prinde cate un peste, dar, la intoarcere, ei nu au decat trei pesti. De ce ? Pentru ca este vorba, de fapt, de un bunic, un tata si un fiu, deci nu sunt decat trei… Bunicul este tatal tatalui, iar tatal este fiul. bunicului. Cu cat mai mult svaiter, cu atat mai multe gauri in branza respectiva. Si cu cat mai multe gauri, cu atat mai putina branza. Deci, mai mult svaiter, mai putin svaiter. 0 + 0 + 0 = 0… si totusi, de trei ori nimic inseamna ceva. Omul stie ca stie, dar nu stie cum stie. Ceea ce este improbabil se intampla foarte des. Platon spunea : « Ceea ce zice Socrate este adevarat ». Socrate spunea : « Ceea ce spune Platon este fals ». Nu te poti scalda de doua ori in acelasi fluviu. Nimic nu este permanent, cu exceptia schimbarii. Zhuangzi, un ganditor chinez din secolul al IV-lea i.Hr., spunea : « Intr-o zi, eu, Zhuangzi, am visat ca eram un fluture si zburam, fericit de soarta mea de fluture. Aveam constiinta de a fi fluture, dar nu si pe aceea de a fi om. Ma trezeam insa adesea si din nou eram eu insumi, Zhuangzi. De atunci, eu nu mai stiu daca am visat ca sunt fluture sau daca sunt un fluture sau daca sunt un fluture pe cale sa viseze ca este un om. Paradoxul paradoxurilor consta in faptul ca, de cele mai multe ori, gandirea logica are absoluta nevoie de paradoxuri (considerate ilogice), pentru a progresa. Sursa: http://destepti.ro/p...logica-perversa

Una dintre integramele celebre, cunoscuta sub denumirea « Cele cinci case » sau « Ghicitoarea lui Einstein », a fost conceputa de marele fizician, in perioada adolescentei, si se spune ca doar 2% dintre cei care au incercat sa o rezolve au si reusit, fara a apela, asa cum se poate face astazi, la programe speciale pe calculator. Exista mai multe variante ale acestei integrame, dar prima (care va fi redata mai jos) a fost publicata la data de 17 decembrie 1962, in revista americana Life, cerandu-li-se cititorilor, daca au gasit solutia, sa o trimita pe adresa redactiei. Raspunsul si numele catorva persoane, din diverse parti ale lumii, care raspunsesera propunerii revistei, au fost publicate in martie, anul urmator. Enuntul problemei contine 14 indicii. Aspectul atipic consta in faptul ca intrebarile puse se refera la elemente care nu sunt mentionate in problema : Cinci oameni, de nationalitate si profesii diferite, locuiesc, cu animalul lor preferat, in cinci case de culori diferite, unde beau bautura lor preferata : Un englez locuieste intr-o casa rosie. Un spaniol isi adora cainele. Un islandez este inginer. In casa verde miroase foarte frumos a cafea. Casa verde este situata imediat in stanga casei albe. Un sculptor are un magar. Un diplomat locuieste in casa galbena. Un norvegian locuieste in prima casa din stanga. Un medic locuieste in casa vecina cu cea in care locuieste proprietarul unei vulpi. Casa diplomatului este vecina cu casa in curtea careia se afla un cal. Se bea lapte in casa din mijloc. Un sloven bea ceai. Un violonist bea suc de portocale. Norvegianul locuieste langa casa albastra. Intrebari : Cine bea apa ? Cine creste o zebra ? Sursă: http://destepti.ro/g...cele-cinci-case

McDonald’s, cu cei peste 65 de milioane de clienti zilnic, este cel mai mare lant de restaurante fast-food din lume. A fost infiintat in 1952, in Statele Unite ale Americii, de catre omul de afaceri Ray Kroc (1902 – 1984), pianist, devenit unul dintre cei mai bogati oameni din lume, dupa ce, in 1961, a rascumparat McDonald’s de la fratii Richard si Maurice McDonald, celebrul simbol « M » fiind utilizat din 1955. « Inventia » McDonald’s este considerata unul dintre cele mai elocvente exemple de ceea ce se numeste serendipitate – adica faptul de a ajunge la o descoperire, de a face o inventie, intr-un mod intamplator, ca urmare a unor circumstante legate de alte cautari. In 1937, fratii Richard si Maurice McDonald’s au deschis, in Arcadia (California) un stand de hot-dogs, numit « Airdome », iar in 1940 au , in San Bernardino, un « Restaurant McDonald’s », meniul oferit constand in 25 de produse. Restaurantul a devenit destul de repede un loc placut de intalnire pentru tinerii clienti si foarte profitabil pentru proprietari. Opt ani mai tarziu, fratii McDonald’s, constatand ca cea mai mare parte a veniturilor proveneau din vanzarea de hamburgeri, s-au gandit sa puna la punct un sistem de serviciu rapid – Speedee Service System. Treptat, fratii McDonald’s au inceput sa vanda drepturile de proprietate (in franciza), in schimbul unor contributii financiare sau al prestarii de servicii pentru McDonald’s. Ray Kroc a fost unul dintre cei care au cumparat astfel de drepturi, fiind uimit de rentabilitatea si po[CENSORED]ritatea afacerii. Incepand cu 1961, fratii McDonald’s au cedat in totalitate drepturile catre Kroc, pentru suma de 2,7 milioane de dolari. Primul restaurant al societatii McDonald’s, asa cum o stim astazi, a fost deschis de Kroc in Chicago, castigul primei zile fiind de 366,12 dolari. Sunt celebre vorbele « de duh » ale lui Ray Kroc, care spunea adesea : « Niciunul dintre noi nu poate fi atat de bun cat toti impreuna », « Daca doi angajati ai unei intreprinderi au aceleasi idei, unul este inutil » sau « Daca vi se pare ca invatatura costa scump, ganditi-va la pretul ignorantei ». Primul restaurant McDonald’s din afara granitelor SUA a fost deschis in 1967, la Richmond, Canada. Au urmat Costa Rica, Panama, Japonia. In Europa, primul McDonald’s s-a deschis in Olanda, la Zaandam, in apropiere de Amsterdam, la 21 august 1971, apoi in Germania, Suedia, Marea Britanie etc. Sandviciul McChiken, primul produs McDonald’s pe baza de carne de pasare, a fost pus in vanzare in 1980, nu a avut prea mare succes si a fost retras de pe piata, pentru a fi relansat mai tarziu, in 1983, ca Chiken McNuggets. Cel mai mare McDonald’s, cu 1500 de locuri, a fost construit in 2012, cu ocazia Jocurilor Olimpice de la Londra, ramand in functie doar sase saptamani, dupa care a fost demontat. Logo-ul McDonald’s a fost creat in 1962, de catre Jim Schindler, care s-a inspirat din cele doua arcuri aurite (pe care le-a reunit intr-un « M »), arcuri care fusesera amplasate pe fatada primului restaurant McDonald’s, conceput de arhitectul Stanley Meston. Cel mai vechi restaurant McDonald’s (al treilea construit si al doilea cu simbolul « M ») este inca in functie, la Downey, in California, aspectul sau fiind conservat ca in 1953, anul inaugurarii. La ora actuala, Compania McDonald’s nu este scutita de critici referitoare la produsele sale (din pricina ingredientelor pe care le foloseste si care pot genera probleme de sanatate) sau din cauza fenomenului de « mondializare », in sensul ca, fiind o retea comerciala atat de puternica, a impus o anume standardizare a modului de viata, in privinta alimentatiei, in detrimentul specificului culinar al fiecarei tari. Sursă: http://destepti.ro/c...parut-mcdonalds

De ce sunt stangacii stangaci? Este o caracteristica innascuta sau dobandita ? Se manifesta, in aceste cazuri, zone ale creierului neexploatate de dreptaci ? De ce sunt mai putini stangaci decat dreptaci? Iata o serie de intrebari pe care, in mod firesc, si le pun si ei, stangacii, si ceilalti. Majoritatea oamenilor nu sunt nici dreptaci, nici stangaci in totalitate, ci ambidextri. Multi folosesc mana dreapta pentru a scrie, dar pot sa duca mai usor greutati sau sa execute diverse activitati cu mana stanga sau invers. Unii pot fi stangaci cand joaca tenis, dar dreptaci la handbal sau baschet. Sunt putini cei care apeleaza la ambele maini pentru tot ceea ce fac. In lume, stangacii reprezinta aproximativ 13% din totalitatea po[CENSORED]tiei. Lateralizare se numeste particularitatea creierului uman, care presupune ca fiecare dintre cele doua emisfere cerebrale are anumite « prerogative », desi, evident, cele doua nu pot functiona decat impreuna. Astfel, emisfera stanga este responsabila cu limbajul, analiza, logica si calculul, iar cea dreapta, cu orientarea in spatiu, recunoasterea fetelor, capacitatile artistice. Emisfera dreapta controleaza partea stanga a corpului, iar cea stanga, partea dreapta. Prin urmare, in cazul stangacilor, emisfera dreapta are rolul predominant. Si, odata ce creierul s-a obisnuit sa lucreze intr-o anume maniera, tendinta este de a pastra « obiceiul » respectiv. De exemplu, pentru 97% dintre dreptaci, limbajul este controlat de emisfera stanga, in timp ce acest fapt este valabil numai pentru 60% dintre stangaci. Specialistii in domeniu considera ca, la stangaci, creierul este mai putin lateralizat, cele doua emisfere cerebrale comunicand mai mult decat in cazul celorlalti. Observatiile stiintifice sistematice au dus la concluzia ca o astfel de caracteristica este, mai degraba, o predispozitie, ceea ce ar indica originea genetica, dar s-a constatat ca, de cele mai multe ori, parintii stangaci au copii dreptaci, sau, si mai relevant, adevaratii gemeni (homozigoti) nu au intotdeauna aceeasi preferinta manuala. Cu toate acestea, se poate sti dinainte de nastere daca un copil va fi stangaci sau dreptaci. Un astfel de « diagnostic » este posibil in a 29-a saptamana de sarcina, observandu-se reactia fatului la diversi stimuli. In 2007, o echipa de cercetatori chiar a anuntat ca a descoperit o gena (PCSK6), care are legatura cu fenomenul de lateralizare a creierului si, deci, determina daca persoana va fi stangace sau dreptace. Suprimarea acestei gene are efecte dramatice, embrionul dezvoltandu-se complet asimetric. Totusi, medicii nu au putut spune cu certitudine care sau cate gene sunt implicate in imprimarea predispozitiei ca o persoana sa fie stangace. Se mai stie ca exista mai multi barbati stangaci decat femei stangace, de aici tragandu-se concluzia ca testosteronul (hormonul masculin) are si el un rol important. Un nivel ridicat de testosteron favorizeaza dezvoltarea emisferei drepte, dominanta la stangaci. Pe de alta parte, se pare ca, la o varsta matura, nivelul de testosteron, la stangaci, scade, ceea ce ii face mai putin « agresivi » decat pe ceilalti. Si factorii sociologici pot avea anumite influente, barbatii stangaci dovedindu-se a fi mai independenti, originali si creativi, in timp ce femeile stangace au tendinte spre o anume meticulozitate in ceea ce fac si mai multa eficienta in activitatile repetabile. Anumite particularitati exista si in felul in care stangacii isi reprezinta reperele spatiale, unii vizualizandu-le ca si cum dreptacii le-ar privi intr-o oglinda : directia si sensul de rotatie, de exemplu, sunt vazute invers, de aceea e nevoie de ceva mai mult timp pentru stangaci ca sa retina in ce sens se strang un surub, un robinet etc. Nu se poate spune nici la ora actuala de ce stangacii sunt mai putini ca dreptacii. Exista mai multe teorii, unele sustinand ca fenomenul are legatura cu dezvoltarea creierului in faza embrionara sau cu pozitia fatului in utero, aceasta influentand lateralizarea creierului. Cert este ca li se atribuie o serie de calitati stangacilor, observate in timp, puse pe seama faptului ca ei utilizeaza capacitati ale creierului care raman latente in cazul dreptacilor. Stangacii par a fi mai creativi, au predispozitii artistice, au reflexe mai bune, isi pot valorifica inteligenta in moduri complexe etc. Stangaci au fost, de exemplu : Leonardo da Vinci, Michelangelo, Iulius Cezar, Marie Curie, Albert Einstein, Charlie Chaplin, iar din timpurile mai apropiate de noi, Bill Gates, Bill Clinton, Barack Obama etc. Sursă: http://destepti.ro/d...ngacii-stangaci

Dicţionarele româneşti încă nu l-au înregistrat, dar « selfie » este un cuvânt « în TREND », internaţionalizat, face furori pe reţelele de socializare, iar Oxford English Dictionary l-a declarat, la sfârşitul lui 2013, « cuvântul anului ». Derivat din englezescul « self » (sine), selfie denumeşte o fotografie autoportret, realizată cu un aparat fotografic digital, cu un telefon mobil etc., postata ulterior pe reţelele de socializare (Facebook, Twitter, Flickr s.a.), ca fiind relevantă pentru profilul/ avatarul utilizatorului respectiv sau pentru a demonstra prezenta acestuia într-un anumit loc, alături de cineva anume, pentru a exprima o stare de spirit la un anumit moment etc. Se pare că, pentru prima dată, cuvântul selfie a fost utilizat în septembrie 2002, pe un forum australian al ABC Online, de către un tânăr uşor « ameţit », existând « moda » de a adăuga terminaţia –ie diverşilor termeni argotici, pentru a-i face mai « expresivi ». În august 2013, un selfie cu papa Francisc (Jorge Mario Bergoglio) înconjurat de tineri, poza realizată de unul dintre aceştia, a fost difuzată pe internet şi a avut mare succes. De atunci, nenumărate personalităţi (Clinton, Bill Gates, artişti, muzicieni, actori etc.) au „cedat” acestei tentaţii. In privinta interesului excesiv al adolescentilor pentru selfie-uri, unii il considera ca expresia unui fel de “narcisim” exagerat, altii accepta ca este vorba doar de un mijloc de comunicare si de recunoastere omniprezent pe internet. Există diverse variante de selfie-uri: selfie duck face (cu diverse grimase/ strâmbături), selfie în oglindă, bookshelfie (cu o bibliotecă pe fundal), welfie (arătând, în cazul băieţilor, musculatura), groupselfie, selfie de familie, selfie în oglinda retrovizoare a autoturismului, selfie-ul îndrăgostiţilor, helfie (cu părul în prim plan), drelfie (după câteva pahare în plus) etc. Sursa: http://destepti.ro/s...cuvant-in-trend

Ce vicii aveti?: FUMATUL Cum te influenteaza?: Foarte gresit, din punctul meu de vedere, dar mi-am dat prea greu seama . Cati bani consumi pentru acest/e vicii?: 13.50 Pachetul, mi se pare o iroside, mai bine imi cumpar niste dulciuri / o bere rece / un suculet . Ai renuntat la el/ele?: Incerc sa renunt, dar nu pot dintr-o data, le tot raresc , una la vreo 4 zile, pana la o luna, dupaceea ma las de tot . Care a fost rezultatu?: Va urma rezultatul, sper sa fie cu succes. Daca ai reusit sa renunti, ce concluzie ai tras?: Ca nu sunt bune de loc, te infuenteaza gresit + ca sunt foarte scumpe, spun eu .

Bine v-am gasit dragi prieteni , multumesc pentru ca m-ati primit alaturi de voi, adica nu ca m-ati primit, dar mi-ati oferit un calduros ,,Bun venit" si va multumesc.

v1 - Blur + Text .

Combinaţia de taste Ctrl-Alt-Delete pentru repornirea PC-ului a fost o eroare, a recunoscut cofondatorul Microsoft, Bill Gates, la o întâlnire cu studenţi de la Harvard, în cadrul unei campanii de strângere de fonduri în scopuri de caritate, potrivit publicaţiei The Verge. Dezvoltatorii au dorit să creeze o funcţie a Windows care să nu permită unor terţi să sustragă parolele utilizatorilor, şi-a amintit Bill Gates, recunoscând: "A fost o greşeală". "Am fi putut avea o singură tastă, dar persoana care se ocupa de designul tastaturii IBM nu voia una singură", a dezvăluit Gates. Combinaţia Ctrl-Alt-Delete există şi în ziua de azi, chiar şi la Windows 8, permiţând utilizatorilor acceseze Task Manager, relatează Agerpres. David Bradley, inginerul care a inventat combinaţia respectivă, concepută iniţial pentru a reporni PC-ul, a declarat într-un recent interviu: "Poate că eu am inventat-o, dar Bill a făcut-o celebră". Această combinaţie nu este singura greşeală a companiei, a mai spus Gates, admiţând că producătorul de software nu a intrat pe piaţa de telefonie mobilă când a avut ocazia. "Regret că a fost o perioadă la începutul anilor 2000 când ne-am concentrat pe Windows (Vista) şi că nu am putut să ne orientăm talentul la noul dispozitiv numit telefon", a recunoscut la rândul său actualul CEO Microsoft, Steve Ballmer, care intenţionează în curând să se retragă din funcţie, la o întâlnire cu analişti financiari. Microsoft este acum în căutarea unui nou CEO, care să vină cu o viziune nouă asupra politicii IBM, pentru ca renumita companie să recâştige o parte din piaţa telefoniei mobile, lăsând în urmă moştenirea PC-ului şi Ctrl-Alt-Delete, notează The Verge.

Avira a pus la dispoziţia publicului varianta finală a suitei Avira Antivirus 2014, disponibilă atât în variantă plătită complet echipată, dar şi ca program antivirus gratis livrat cu un set restrâns de facilităţi. Dintre acestea, Avira Free AntiVirus se face remarcat drept o soluţie antivirus cu funcţii de bază, uşor de instalat şi capabil să asigure protecţie decentă pentru sistemele pe care le echipează. Odată instalat, Avira Free AntiVirus 2014 asigură scanarea în timp real a fişierelor accesate şi blochează automat lansarea componentelor infectate. Interfaţa uşor de utilizat include funcţii pentru scanarea la cerere a dispozitivelor de stocare şi programarea operaţiunilor de scanare pentru executare automată atunci când PC-ul nu este utilizat. Comparat cu versiunea anterioară, suita Avira AntiVirus Free2014 ne scapă de mesajul de notificare ce era afişat zilnic pe ecran dacă nu aveam instalat toolbar-ul Avira. O altă componentă eliminată este Firewall-ul Avira, în locul căruia putem folosi Firewall-ul standard inclus cu sistemul de operare Windows 7 şi Windows 8. zoom inAvira Free AntiVirus 2014 Adresat celor care doresc să beneficieze de protecţia suplimentară asigurată de o soluţie antivirus complexă, pachetul Avira Antivirus Suite 2014 include filtru pentru detecţia aplicaţiilor potenţial-infectate, modul anti-phishing, filtru pentru mesaje email infectate şi modul AntiDrive-by ce blochează download-urile nedorite. Suplimentar, activarea funcţiei Game Mode permite ascunderea temporară a mesajelor de notificare, astfel încât să nu fim deranjaţi în timpul sesiunilor de jocuri sau la vizionarea de filme.

De la lansarea versiunii 7 a sistemului de operare iOS a trecut doar o săptămână, iar Apple deja a început să peticească găurile de securitate şi să repare problemele de stabilitate lansând actualizarea 7.0.2, care este destinată tuturor terminalelor care rulează iOS 7. Proaspăta versiune este de fapt cea de-a doua actualizare, iOS 7.0.1 fiind destinat însă numai nou lansatelor iPhone 5S şi iPhone 5C şi reparând o problemă cu senzorul Touch ID în cazul primului împreună cu o incompatibilitate cu App Store în cazul ambelor. iOS 7.0.2 repară două breşe de securitate importante, ambele prezente în Lock Screen. Prima permitea accesul la aplicaţia Photos şi, indirect, la agendă, iar cea de-a doua permitea apelarea oricărui număr de telefon din ecranul Emergency Call. În afara acestor două breşe de securitate astupate acum, iOS 7.0.2 repară o problemă de stabilitate a browser-ului Safari şi le oferă utilizatorilor greci tastatura cu setări regionale în Lock Screen. iOS 7.0.2 este o actualizare minoră, care are dimensiuni între 17 şi 20 MB în funcţie de terminal, şi care se instalează în regim Over the Air.

Faimoasa aplicaţie VLC, una dintre primele şi una dintre cele mai celebre playere multimedia multiplatformă, a primit o actualizare importantă care aduce o compatibilitate superioară cu platformele hardware Android, decodare 4K şi compatibilitate preliminară cu Modern UI. Noua versiune 2.1 oferă decodare video şi audio asistată hardware pe platformele OS X, Android si Linux, utilizatorii Windows bucurându-se acum şi de compresia video hardware oferă de procesoarele Intel care oferă QuickSync. Suportul pentru formatele media a fost îmbogăţit cu şapte codec-uri video noi, incluzându-se şi suport pentru formatele în rezoluţie 4K, şi trei noi codec-uri audio. VLC oferă suport mai bun pentru formate precum Blu-ray şi pentru fluxurile redate prin streaming HTTP, nucleul de decodare video oferind suport pentru mai multe palete de culoare în iOS şi posibilitatea utilizării shader-elor GPU pentru post-procesare în cazul iOS şi Android. Nucleul audio a fost complet refăcut, acesta oferind acum procesare multicanal mai bună şi management mai bun al diferitelor ieşiri hardware audio disponibile. În cazul platformelor Windows Vista, iOS si Android, VLC oferă module de procesare noi care oferă controlul preamplificării, downmix, realocarea canalelor audio şi spaţializare surround. Android este acum suportat pe toate platformele hardware pe care acesta rulează, adică ARMv6, ARMv7, x86 şi MIPS, codul VLC 2.1 oferind compatibilitate cu versiunile software Android începând de la 2.1 până la 4.3. Compatibilitatea mai bună a sosit şi pe iOS, VLC fiind compatibile cu telefoanele şi tabletele Apple începând cu versiunea 5.0 a platformei. Compatibilitatea cu Windows 8 este acum mult mai bună, şi există chiar şi o versiune compilată pentru Windows RT şi mediul grafic Modern UI.

Acum un an de zile, când Apple a lansat cea de-a şasea versiune a sistemului de operare iOS, am fost dezamăgit. Opţiunile proaspăt apărute erau utile şi binevenite, însă acestea putea fi numărate pe degetele de la o mână, iar înlocuirea Google Maps cu catastrofa numită Apple Maps a fost şi a rămas greu de înghiţit. După plecarea lui Scott Forstall, dezvoltarea platformei iOS a fost preluată de Jonathan Ive, faimosul designer care se ocupase până atunci doar de hardware, iar una dintre primele informaţii interesante a fost refacerea completă a interfeţei. Cum arată iOS 7 am văzut încă din vară şi, din moment ce orice utilizator Apple poate instala noua versiune chiar din seara în care aceasta este lansată, am preferat să nu scriu o prezentare care să menţioneze ceea ce orice utilizator poate vedea şi singur, ci să petrec un timp suficient de lung cu noua versiune pentru a ne obişnui unul cu altul. Încă ne antipatizăm reciproc, dar începem să ne obişnuim... Design Atunci când a fost lansat în 2007, iOS a adus un aer proaspăt într-o vreme în care Symbian părea din ce în ce mai bătrân iar producătorii nu ştiau cum să ascundă mai bine Windows Mobile sub o interfaţă proprie ceva mai bună. Şlefuit de-a lungul a şase ani, interfaţa iOS a devenit un produs bine finisat, a fost apreciată şi a fost copiată, însă aceasta a devenit totodată şi din ce în ce mai desuetă cu elementele sale caracteristicile precum strălucirile false, relieful pseudo-3D şi texturile abundente. Din acest punct de vedere, iOS 7 este un început nou: plat, colorat şi luminos, acesta este o versiune întoarsă pe dos a vechiului iOS 6. Pictogramele, casetele de dialog sau barele de stare au pierdut relieful grafic şi texturile, păstrând însă o stratificare care foloseşte transparenţe, blur şi straturi suprapuse pentru a nu părea un produs software aterizat din epoca ecranelor EGA. Cei care au folosit versiunile anterioare nu vor avea aproape nici o problemă de adaptare, toate elementele cunoscute fiind în acelaşi loc – de data aceasta, arătând complet diferit. Butoanele au dispărut în favoarea textului simplu, fontul de sistem este mai elegant, toate butoanele software au o vizibilitate mai bună iar efectul de paralaxă al fundalului de ecran, deşi complet inutil, este un truc simpatic care dă mai multă viaţă sistemului de operare. Sunt toate aceste schimbări însă bune? Cele mai multe da, însă unele îmbunătăţiri ar fi putut fi şlefuite mai bine. Primul aspect negativ vizibil, la propriu şi la figurat, este noul font de sistem care este prea subţire şi a pierdut umbrele care-l făceau lizibil în orice condiţii. Este adevărat, puteţi opta pentru fontul îngroşat din setările pentru accesibilitate, iar iOS 7 va schimba culoarea acestuia în funcţie de culoarea fundalului folosit, însă acest truc nu funcţionează cu orice combinaţie de culori. Noile animaţii sunt mai bogate şi mai frumoase, însă sunt totodată chiar mai deranjante decât fontul de sistem deoarece durează prea mult. Suficient de fluide chiar şi pe hardware mai vechi precum iPhone 4S, acestea durează însă prea mult, ceea ce fragmentează navigaţia, iar elementele active afişate nu pot fi apăsate decât atunci când animaţia a luat sfârşit, ceea ce se soldează cu apăsări inutile de ecran şi scrâşnete din dinţi. Nu în ultimul rând, alegerea pictogramelor pare să fi fost făcută de persoane diferite deoarece unele, precum Calendar, Notes, Reminders sau Newstand, se încadrează în nota de noutate dorită, în timp ce altele, precum Music, Game Center sau App Store, arată sărăcăcios şi neinspirat. Cea mai mare dezamăgire este însă versiunea pentru tablete. Apple s-a lăudat că, spre deosebire de Android, iOS pentru iPad nu este o versiune redimensionată a versiunii pentru telefoane. Zeii se pare că au simţul umorului şi se distrează copios pe seama celor care sunt prea aroganţi, pentru că acum iOS 7 arată pe iPad exact ca o variantă mărită a versiunii pentru iPhone. După cum ne aducem aminte, versiunea Beta de iOS 7 pentru iPad a apărut cu întârziere, şi se pare că acest handicap nu a fost recuperat, Apple lansându-şi totuşi sistemul de operare şi pe tablete pentru a nu-şi dezamăgi utilizatorii. Rezultatul este o actualizare care strică cam tot ce diferenţia iPad-ul de alte tablete, iar acest lucru este teribil de deranjant. Nimeni nu a cumpărat un ecran de 9,7” ca să poată vedea un Notification Center care acoperă tot ecranul, dar în care sunt amplasate nişte bucăţi lăbărţate de text, să admire foldere de dimensiuni imense care arată doar nouă pictograme sau un Task Manager care arată thumbnail-uri gigantice. Nu am pretenţii că aş fi designer software, cel puţin din clipa în care mi s-a refuzat salariul lui Ive, dar în mod cert deciziile Apple sunt neinspirate iar versiunea de iPad este în realitate un şantier încă în lucru. Performanţe La fel ca mulţi utilizatori ale căror plângeri le-am văzut online, trebuie să admit că şi eu am fost dezamăgit de performanţele iOS 7 după instalare. După o resetare a setărilor, nici măcar o instalare pe curat care m-ar fi supus la o agonizantă reinstalare a tuturor aplicaţiilor şi conturilor, experienţa a devenit însă mult mai bună. iOS 7 aduce atât o interfaţă mai complexă cât şi posibilitatea rulării în fundal a aplicaţiilor, deci ar fi o naivitate să sperăm că acesta va fi la fel de fluid ca iOS 6 pe hardware-ul vechi. Cu toate acestea, după o săptămână de utilizare, experienţa oferită pe produse mai bătrâne precum iPhone 4S şi iPad 3rd generation este mulţumitoare. Această satisfacţie este însă parţial umbrită de probleme care vor trebui rezolvate. Pe telefoane, noul Task Manager nu este prea fluent iar tastatura are momente în care răspunde mai greu la comenzi, acest comportament fiind semnalat şi pe un produs mai nou şi mai puternic precum iPhone 5. În cazul tabletei iPad, probleme de design semnalate mai sus se continua cu scăderi de performanţă şi mai vizibile, toate metodele de control multitouch având animaţii extrem de sacadate, tastatura comportându-se uneori şi mai [CENSORED] decât în cazul telefonului şi chiar interfaţa principală având scăderi de performanţă ocazionale în cursul derulării. Ca şi în cazul designului, versiunea pentru iPad a noului iOS 7 mai are nevoie de multe ajustări. O explicaţie pentru aceste probleme o dau aplicaţiile care oferă informaţii detaliate pentru sistem precum System Status . Dacă încărcarea procesorului pe iOS 6 atingea arareori 80 de procente, în cazul iOS 7 aceasta se ridică de multe ori la 150 de procente şi rămâne aşa pe perioade lungi de timp. Acest lucru se întâmpla doar în cazul utilizării terminalului, încărcarea în idle fiind aproximativ la fel, şi ar putea fi o explicaţie atât pentru sacadările ocazionale ale interfeţei cât şi pentru consumul mai mare de energie care a fost semnalat de unii utilizatori. Datele de mai sus sunt valabile pentru iPhone 4S şi iPad 3rd generation, procesoarele mai noi de A5 şi A5X descurcându-se mai bine, însă încărcarea mai mare este un aspect universal valabil şi ne spune două lucruri: că mai este de lucru la optimizări şi că hardware-ul mai vechi s-ar putea să nu se mai bucure niciodată de performanţa software bună de până acum. Opţiuni La fel de importante ca noul design, în iOS 7 găsim şi câteva opţiuni noi importante, unele dintre acestea fiind aşteptate din prima zi de către utilizatori. Cea mai interesantă apariţie este noul Control Center, un meniu aflat în partea inferioară a ecranului care oferă acces la câteva setări importante de sistem, Apple băgând în sfârşit în seamă utilizatorii care făceau jailbreak doar pentru a instala SBSettings. Control Center nu este perfect, acesta ducând lipsa unui buton pentru controlul conexiunii de date, dar utilizatorii au acum acces rapid la wireless, Bluetooth, Airplane Mode şi Do Not Disturb, acest panou comasând totodată butoanele de control pentru luminozitate şi redare media precum şi scurtături către Timer, Calculator, lanternă şi camera foto. Lock Screen a primit o simplificare, acesta beneficiind însă acum de posibilitatea de a deschide Notification Center sau Control Center şi cerând mai puţine apăsări de ecran pentru efectuarea unor acţiuni banale. Vechiul mod butucănos de comutare sau închidere a aplicaţiilor a primit un mod de lucru nou, acesta funcţionând asemănător cu modulul echivalent folosit de HTC în interfaţa Sense şi permiţând regăsirea rapidă a unei aplicaţii şi închiderea ei cu un simplu gest. Pe lista schimbărilor utile se numără dispariţia ecranului motorului de căutare locală Spotlight în favoarea unei casete de dialog accesibilă din orice ecran al sistemului de operare, afişarea cantităţii de date transferate pentru fiecare aplicaţie în parte cu opţiunea de blocare a lor, posibilitatea blocării numerelor de telefon nedorite, apariţia convorbirilor audio în FaceTime, setări VPN la nivel de aplicaţie, posibilitatea stocării unui număr nelimitat de aplicaţii într-un folder şi, nu în ultimul rând, posibilitatea ascunderii inutilităţii numită NewsStand într-un folder. Aceasta nu este o listă completă a tuturor opţiunilor mărunte noi si nici nu-si propune să fie, utilizatorii putând găsi multe alte mici noutăţi care fac din iOS 7 un sistem de operare mult mai bun. Este însă totul aşa cum ar trebui să fie? Din păcate, nu. Vechiul Notification Center a fost un mic haos de notificări, remindere şi înregistrări din Calendar, însă noul design cu trei taburi este la fel de rău. Deschizându-se în mod implicit în modul Today, acesta va ascunde notificările primite până când veţi comuta pe tabul All. Singura metodă rapidă de vizualizare a acestora este în Lock Screen însă, surpriză, dacă veţi apăsa o singură notificare, toate celelalte vor deveni şi ele invizibile şi vă veţi întoarce de unde aţi pornit. În plus, dacă v-aţi obişnuit cu butoanele rapide pentru Twitter şi Facebook de aici, ar trebui să vă dezobişnuiţi deoarece acestea au dispărut. Ideea de implementare a opţiunii de transfer prin Wi-Fi Direct este o idee bună, însă acesta este rezervată doar modelelor iPhone 5, 5C şi 5S, iPad Mini şi iPad 4th generation. Pe lângă compatibilitatea hardware redusă, acesta nu este compatibilă nici măcar cu AirDrop pentru OS X, de restul telefoanelor Android nemaiavând rost să amintim... Aplicaţii native Împreună cu sistemul de operare, toate aplicaţiile au primit interfeţe noi care folosesc aceleaşi principii de design: text, culori puţine şi elemente grafice bine pronunţate. Simplitatea este întotdeauna un deziderat demn de apreciere, iar renunţarea la texturi şi butoane în relief în favoarea unui mediu curat şi lizibil a fost o decizie bună. Probabil că cea mai plăcută noutate este Safari. Acesta era deja un browser rapid, însă în spatele interfeţei minimaliste se ascunde acum un produs şi mai sprinten care aduce în plus o bară universală pentru căutare, adrese Web, favorite şi jurnalul navigării, acces rapid la Private Browsing, un mod mai bun de răsfoire a taburilor deschise, navigaţie Full Screen şi gesturi pentru Back/Forward. Locul doi în ordinea salturilor de performanţă şi utilitate este App Store, care acum se mişcă cu adevărat repede si nu se mai sufocă de moarte atunci când răsfoiţi lista aplicaţiilor achiziţionate, acesta beneficiind în plus de bonificaţia instalării automate a actualizărilor, un jurnal al acestora şi wishlist. Noii sosiţi în lumea iOS 7 vor constata însă că aplicaţia Music a pierdut opţiunea ştergerii albumelor sau artiştilor (rămânând doar ştergerea individuală a pieselor audio) iar modul de vizualizare a artiştilor foloseşte şi el Cover Art, ceea ce este benefic pentru cei cu vedere slabă, dar ocupă prea mult spaţiu pentru toţi ceilalţi. O altă pierdere regretabilă este lista evenimentelor din Calendar care era afişată în modul de vizualizare al lunii, cea mai simplă metodă alternativă fiind vizualizarea lor în Notification Center. Iar dacă aţi sperat că odată cu lansarea iOS 7, Apple va lansa şi o actualizare masivă pentru hărţile online pentru România, acest lucru nu s-a întâmplat iar acestea sunt la fel de greşite şi incomplete ca anul trecut. Cel mai deranjant aspect este însă obsesia pentru fundalurile albe. Nu cred că sunt mulţi cei care vor plânge după texturile din Game Center sau Notes, însă nota strălucitoare predominantă poate deveni repede obositoare, iar contrastul redus cu elementele din jur vă va face să vă întrebaţi uneori pe ce trebuie să apăsaţi, deoarece acţiunile nu sunt mereu evidente. Utilizatorii de iPad vor constata iar cu dezamăgire că, nici măcar la a şaptea versiune, mult lăudaţii designeri Apple nu au reuşit să creeze aplicaţiile Weather, Stocks sau Voice Memo şi pentru ecranele mari. Poate la anul care vine? Eu încă sunt optimist. Aplicaţii third party iOS 7 aduce câteva noutăţi interesante pentru dezvoltatorii de aplicaţii, produsele compatibile putând beneficia de o integrare mai bună cu mediul grafic nou. Dacă utilizaţi Twitter sau Facebook, probabil că aţi remarcat că acum aplicaţiile pot forţa utilizarea culorii dorite pentru Status Bar, acest mic truc, combinat cu transparenţele care pot fi folosite pentru toate elementele de interfaţă, permiţând realizarea unor produse software cu un aspect proaspăt. Schimbările estetice sunt binevenite, cel puţin de când am descoperit pictura şi am început să pictăm peşterile, însă nu trebuie să uităm de aspectele tehnice. Cele mai interesante sunt API-urile care permit crearea de aplicaţii care comunică peer-to-peer, suportul pentru noile periferice de control (încă nelansate) care sunt suportate de iOS 7 şi, bineînţeles, de noul Multitasking. Aplicaţiile special scrise să beneficieze de acestă din urmă facilitate nu vor folosi doar vechiul mod de comunicare prin API-urile pentru notificări şi actualizări, dar vor putea rula în fundal fără a fi închise în mod automat după 10 minute şi îşi vor putea actualiza nestingherite interfaţa pentru a fi gata de utilizare când sunt accesate. Cât de repede vom vedea produsele noi care să folosească noul mediu grafic sau noile opţiuni este o altă poveste. Primele zile după lansare au fost aglomerate, eu numărând circa 40 de aplicaţii actualizate, unele dintre acestea fiind evidenţiate şi în App Store în cadrul unei categorii speciale. Nu toate actualizările aduc însă şi un mediu grafic nou, iar alte aplicaţii scrise de companii ceva mai leneşe vor întârzia oricum, ceea ce înseamnă că veţi mai utiliza pentru o perioadă de timp produse software care folosesc vechea temă de interfaţă şi vechea tastatură deoarece au fost scrise cu Xcode 4. Migraţia va fi una îndelungată, fără îndoială, utilizatorii iPhone 5 amintindu-şi cât a durat până când au primit versiuni noi compatibile cu formatul 16:9. Cum nici măcar Apple nu si-a actualizat propriile-i produse software la noul design, nu ar trebui să ne aşteptăm ca actualizările să apară peste noapte. Concluzii iOS 7 nu este un produs perfect, dar arareori o versiune majoră care aduce multe schimbări este astfel. Noua versiune este cea mai importantă actualizare de la prima versiune a platformei iOS încoace şi aduce o interfaţă proaspătă şi frumoasă , o serie de opţiuni utile binevenite şi o performanţă suficient de bună chiar şi pentru modelele mai vechi de telefoane Apple. În acelaşi timp însă, iOS 7 este un produs grăbit care, cel puţin în cazul tabletelor, este în mod evident neterminat şi are nevoie de îmbunătăţiri de ergonomie şi performanţă. Apple a scăpat destul de uşor la iOS 5 şi 6 cu câte o singură actualizare .1, însă în cazul de faţă va avea multă treabă pentru a termina ceea ce a început.

Problema vitezei PC-urilor ii face pe multi sa apeleze la programe scumpe ce promit imbunatatirea semnificativa a performantei. Solutiile cele mai bune pentru a mentine o viteza decenta pe PC-ul tau sunt, insa, gratuite, dar implica putin efort si ceva mai multa grija. Iata cateva sfaturi pentru a mari viteza PC-ului tau, potrivit MSNBC, sfaturi ce te scutesc de solutii drastice, precum reinstalarea sistemului de operare sau incercarea unuia complet nou. 1. Curatarea periodica a HDD-ului Cand hard disk-ul este plin, viteza sistemului de operare sufera. Poti stoca fisierele de care nu ai nevoie zilnic pe un HDD extern sau pe suport optic, CD sau DVD. Tine cont de faptul ca spatiul liber de pe partitia cu sistemul de operare este cel mai important pentru viteza PC-ului. Curatarea include si dezinstalarea programelor inutile, iar daca operatiunea ti se pare prea lunga manual, poti folosi un program gratuit special ce poate dezinstala "en gros", ca RevoUninstaller. 2. Mentenanta regulata a registrelor Noile versiuni de Windows, OS X si Linux au la indemana unelte pentru mentenanta si optimizarea periodica a sistemului, dar atunci cand simti ca vrei sa controlezi mai bine acest proces, ai la indemana unelte gratuite. Pentru Windows, CCleaner este cea mai laudata aplicatie ce curata registrele si fisierele stocate temporara, iar pentru Mac, una dintre aplicatiile gratuite de top este Onyx. 3. Overclocking Cu putina experienta, functia de overclocking pentru procesor si placa grafica iti mareste semnificativ viteza de functionare a PC-ului. Inainte de a incepe sa umbli la setarile din BIOS, asigura-te ca stii ce faci, citeste tutorialele de pe internet etc. Interactiunea componentelor este importanta pentru overclocking si uneori operatiunea implica reducerea stabilitatii. Asigura-te ca ai cercetat toate aspectele cu atentie, inclusiv optiunile de overclocking ale memoriei RAM, inainte sa optezi pentru aceasta masura. Cu putina atentie, PC-ul va functiona mai rapid, iar performanta grafica a jocurilor va creste 4. Optimizare DNS Atunci cand problema cea mai mare este viteza online si schimbarea browserului ofera rezultate limitate, problema poate tine de serverele DNS. Alegerea corecta a serverelor DNS poate creste puternic viteza de navigare atunci cand este facuta corect. Una dintre cele mai folosite unelte gratuite pentru Windows, OS X si Linux este Namebench. Cu ajutorul aplicatiei, poti testa viteza serverelor DNS care iti intermediaza accesul la internet si le poti schimba cu unele mai performante. 5. Instalarea sistemului de operare pe SSD Cea mai simpla, dar si costisitoare metoda de a obtine o viteza mai buna a sistemului de operare este rularea lui pe un SSD. Stocarea pe un drive solid-state ofera viteze mai bune decat un HDD clasic. Poti alege intre un SSD de 64 sau 120GB daca prioritatea este viteza sistemului de operare. Instaleaza din nou OS-ul pe SSD, alaturi de aplicatiile pentru care vrei cea mai buna performanta, dar nu umple complet SSD-ul cu programe folosite rar, daca vrei ca viteza de pornire si de functionare sa ramana ridicata.

Pe 10 septembrie va avea loc un eveniment Apple. Zvonurile indică două noi telefoane: iPhone 5C și iPhone 5S. Primul ar fi un smartphone cu carcasa din policarbonat, în diverse culori și cu un preț ce s-ar situa sub iPhone 5. Acel C nu înțeleg de unde ar veni, de la Tim Cook – CEO-ul Apple, așa cum S-ul se spune că ar veni de la fostul CEO, Steve Jobs. Nu mă hazardez în a discuta despre specificațiile hardware. Bănuiesc că nu se va pune mare preț pe asta și mă aștept ca noul iPhone de top să crească ușor în dimensiuni și să fie situat sub 4.3 inch pentru diagonala display-ului. Mă rog, cel mai probabil va fi un iPhone 5S pe 4 inch ca și precedenta generație. Asta și pentru că nu-și doresc să treacă pe o altă rezoluție. La trecerea de la iPhone 4S la iPhone 5 s-a mers de la 640×960 pixeli spre 640×1136 pixeli. Au păstrat cei 640 pixeli spre a fi mai ușor pentru dezvoltatorii de aplicații în a-și adapta software-ul la noul smartphone. iOS 7 va necesita un efort suplimentar din partea dezvoltatorilor. Sunt elemente de design ce trebuiesc aduse în linie cu interfața din iOS 7. Nu cred că-și vor dori să-i pună să lucreze de două ori. Presupun că Apple va miza mult pe funcțiile încorporate, pe ce știe să facă noul smartphone și nu va merge pe hardware de top care fie vorba între noi nici nu ar fi necesar pentru ecosistemul iOS / App Store. Vor fi prezentate și aplicații noi, interesante etc. iPhone 5C se dorește a fi un telefon de volum așa cum iPad Mini s-a dovedit de bun augur și a contribuit la menținerea companiei americane pe primul loc în domeniul tabletelor. Android îi va zdrobi și aici prin invazia tabletelor low-cost de sub 1000 de lei. Apple nu are niciun reprezentat pe acel segment și marja de profit ar fi prea mică pentru ambițiile lor. Vor fi suficiente iPhone 5S și 5C spre a propulsa Apple în lupta cu telefoanele Android? Ca procente de piață nu vor mai atinge primul loc la nivel global. Vor mai fi accidente, cu ghilimele de rigoare și aici mă refer la SUA. Acolo, iOS domină Android. Să vedem pentru cât timp. Va fi interesant de văzut dacă noile telefoane Apple se vor mai comercializa în zeci de milioane unități precum generațiile anterioare. Apple nu-și dorește să fie un rival pentru Android în ce privește milioanele de unități comercializate. Modelul lor de business este altul și cu mult mai bănos, App Store se monetizează mai bine decât Play Store. Momentan. 2013 nu este anul smartphone-urilor de top ci al celor low-cost și mid-range. Acolo se dă bătălia. Apple vine pe ultima sută de metri cu un iPhone 5C care nu văd cum va putea să rupă gura târgului. Care ar fi punctele PRO pentru telefoanele Apple? Războiul specificațiilor a fost pierdut de mult și Apple, spre bucuria multora, nici nu și-a dorit să intre prea puternic în el. Sunt telefoane Android cu procesoare quad-core puternice, display FHD și alte specificații ce uimesc. Apple mizează pe interfața simplă din iOS, update-urile software ce sosesc la timp, aplicațiile de calitate din App Store. Acestea ar fi elementele care ajută compania americană cu sediul în Cupertino, îi individualizează față de concurență. Totuși, Apple nu știa să facă telefoane mid-range sau low-cost. Din acest punct de vedere va fi interesant cât de mult va coborî iPhone 5C ca și preț.

La doar 6 luni de la aparitie, Microsoft anunta cifre record de vanzare a noului sistem de operare, cifre similare cu cele inregistrare de Windows 7 in 2009. Numarul de licente vandute nu este intotdeauna egal cu numarul de calculatoare care le-ar folosi, si asta din cauza faptului ca Windows 8 admite un downgrade la Windows 7 daca utilizatorul nu este multumit. Se pare ca tocmai aceasta ar fi cauza grabirii lansarii noului sistem de operare Windows Blue. Microsoft a anuntat ca sistemul W8 s-a vandut in peste 100 de milioane de exemplare fara a preciza cate dintre acestea au ajuns pe calculoare, tablete sau telefoane. Tacerea companiei este suspecta avand in vedere ca se poate afla cate sunt in folosinta si pe ce dispozitive pentru ca activarea sistemului se face la prima utilizare a internetului. Cifrele bune demonstreaza, insa, numarul din ce in ce mai mic de calculatoare vandute. Astfel, in ultimele sase luni s-au vandut 161.5 milioane de calculatoare (de aici se exclud cele fabricate de Apple), mai putine in comparatie cu aceeasi perioada de timp dintre 2011 si 2012 (174,3 milioane)

Producatorii sud-coreeni de electronice Samsung si LG pregatesc instalarea unui protocol de dezactivare pe smartphone-uri si tablete, care poate fi executat de la distanta de catre fabricant sau operatorul telecom, pentru a face nefunctional un dispozitiv furat, noteaza Wall Street Journal (WSJ). Functia ar permite producatorului sau operatorului telecom sa blocheze un dispozitiv furat chiar daca SIM-ul a fost inlocuit sau software-ul a fost modificat. Ministerul pentru ITC din Coreea de Sud a anuntat ca discuta cu cele doua companii introducerea functiei incepand de anul viitor, pentru a descuraja furtul de smartphone-uri, infractiune aflata in ascensiune. In Coreea de Sud, smartphone-urile raportate ca furate nu se mai pot conecta la retelele mobile, astfel ca majoritatea dispozitivelor sunt scoase din tara si vandute in strainatate. Introducerea functiei de dezactivare de la distanta ar anula utilitatea unui dispozitiv odata raportat ca furat. Producatorii de smartphone-uri cauta de cativa ani solutii care sa descurajeze furturile, in special avand in vedere datele cu caracter personal care pot fi accesate de pe aceste dispozitive. In Statele Unite, un grup de procurori a cerut in luna iunie producatorilor introducerea functiei de dezactivare incepand cu 2014.

Winamp a fost, ani la rand, cel mai iubit player pentru amatorii de muzica, insa in ultima perioada po[CENSORED]ritatea lui a scazut. Winamp s-a lansat in 1997 si a castigat rapid po[CENSORED]ritate prin skinurile sale si prin mesajul audio "It really whips the llama's ass". Putea rula o multime de formate, intre care mp3, AAC, MIDI si WAV, si si-a facut rapid loc pe desktopurile noastre. Era un soft micut, fapt care i-a permis sa fie unul dintre cele mai rapide playere de pe piata. In 1999, la doi ani de la lansarea sa, Winamp era cumparat de gigantul AOL pentru suma de 400 de milioane de dolari. S-a vandut impreuna cu radioul care functiona pe Internet Spinner.com, serviciu care a fost de asemenea inchis in august. Winamp se va inchide pe 21 decembrie, asa ca ati face bine sa va descarcati cea mai noua versiune pana la aceasta data. Ulterior, nu vor mai aparea versiuni noi si nici update-uri. Cei de la AOL nu au anuntat si motivul pentru care vor inchide Winamp, insa cel mai probabil decizia a fost luata ca urmare a faptului ca po[CENSORED]ritatea acestui soft continua sa scada, din cauza un platforme precum iTunes. http://www.youtube.com/watch?v=K8ceHzA5hSE#t=35 Sursa: Link

Microsoft face tot posibilul sa-si mute utilizatorii de XP pe platformele mai noi, in principal Windows 8 si 8.1 Geeky-Gadgets.com scrie ca Microsoft a anuntat ca nu va mai furniza update-uri de securitate si de antivirus pentru Microsoft Security Essentials incepand cu luna aprilie a anului viitor. Asta inseamna ca orice posesor de Windows XP va fi mult mai vulnerabil la atacuri de acum incolo, nefiind protejat de produsele oficiale de la Microsoft. Ceea ce trebuie sa stie utilizatorii de Windows XP este ca update-ul la Windows 8.1 nu poate fi facut direct. Acestia trebuie sa isi instaleze intai Windows 8, pentru ca apoi sa treaca la cel mai nou sistem de operare.

Cand avem cel mai mult nevoie de Google Translate? Atunci cand suntem peste granite si nu stim o boaba din limba ce se vorbeste in tara cu pricina. Problema este insa faptul ca factura la telefon o sa fie destul de ridicata in perioada aceasta si daca mai folosim si trafic de date, atunci situatia se complica si mai mult. La asta s-au gandit si cei de la Google cand au decis ca Google Translate sa fie disponibil si offline. Noua versiune Google Translate pentru Android functioneaza astfel de minune si fara o anumita conexiune la internet. Important de stiut este insa faptul ca trebuie sa descarcati cat mai multe dintre pachetele lingvistice sau macar cele necesare, acestea au in jur de 150 MB. O parte din vocabular nu va fi insa acoperita in totalitate de Google Translate, dar macar exista un inceput. Sursa.