Râsul, umorul şi misterele lor: în căutarea unor explicaţii ale ştiinţei

[Dochin]

Un om a scris o carte. Omul este Scott Weems, psiholog american, specialist în educaţie şi doctor în neuroştiinţe cognitive. După propria lui afirmaţie, oamenii nu râd niciodată la bancurile lui. Iar cartea este despre… Cum? Despre umor şi despre râs? Da. Despre bancuri şi alte lucruri care îi fac pe oameni să râdă - când râd. Asta a vrut Scott Weems să afle: când şi de ce râd oamenii. Şi, publicând cartea, a vrut să ne spună şi nouă ce a aflat şi să ne arate cum ne putem apropia de umor şi de binefacerile lui. Pentru că râsul e un fenomen extraordinar şi, cu toate că nu e absolut specific omului, cum s-a crezut multă vreme, specia umană a reuşit, asociindu-i umorul, să facă din râs – ca şi din tehnologie, comunicare şi alte aspecte ale culturii - ceva cu totul extraordinar, fără seamăn în întreaga lume animală. De aceea, oamenii de ştiinţă se apleacă asupra acestui fenomen, încercând să-l înţeleagă. Cartea lui Scott Weems aduce cea mai recentă contribuţie în acest nou domeniu de cercetare: ştiinţa râsului şi a umorului.

 

De ce ni se par amuzante unele lucruri? E o întrebare în egală măsură filosofică şi ştiinţifică, spune Weems.

 

Umorul merită să fie studiat ştiinţific, argumentează Scott Weems în cartea lui (“Ha! The Science of When We Laugh and Why”), pentru că oferă indicii despre modul în care creierul nostru prelucrează şi interpretează această lume complexă în care trăim şi modul în care acest proces ne face ceea ce suntem.

 

Cum „digerăm” o glumă?

 

Deşi a analiza o glumă nu e nici pe departe atât de amuzant ca glumele însele, dr. Weems, ca un specialist în studiul umorului ce se află, a întreprins şi o astfel de analiză, ajungând la concluzia că a percepe o glumă implică 3 componente, 3 procese (neconştientizate, de obicei, şi care se succed foarte rapid):

 

construim (apelăm la bagajul personal de cunoştinţe, experienţe şi aşteptări, adunând un volum de informaţii pe care le credem relevante)

bănuim/anticipăm un anumit rezultat (după ce ne-am filtrat informaţiile, proces în care renunţăm la unele greşeli şi aşteptări eronate)

ajungem la o concluzie, la o hotărâre (o rezolvare satisfăcătoare, dar adesea neaşteptată)

Iar aceste 3 etape, afirmă dr. Weems, sunt aceleaşi prin care trecem în rezolvarea problemelor de zi cu zi, fie ele organizatorice, interpersonale sau existenţiale.

 

Fără această capacitate – de a transforma conflictul intern într-un proces de detectare a erorilor care să ne dea satisfacţie – nu am fi capabili să luăm decizii, să învăţăm lucruri noi sau să ne înţelegem unii cu alţii.

 

Iată alte câteva descoperiri interesante, communicate de Scott Weems în cartea lui.

 

Bărbaţi, femei, umor şi râs

 

Deşi nu insistă prea mult asupra explicaţiilor referitoare la deosebirile dintre bărbaţi şi femei în ceea ce priveşte umorul şi râsul (poate pentru că nu se ştiu foarte multe despre aer), autorul notează totuşi că bărbaţii tind să spună mai multe glume, iar femeile tind să râdă mai mult. Poate că femeile abordează glumele cu o minte mai deschisă, de aceea râd mai mult la ele, spune Weems, ca ipoteză explicativă. Oricum, un aspect al acestei diferenţe importante este faptul că, în lumea cluburilor de comedie, a genului stand up comedy, foarte po[CENSORED]r în SUA (şi care începe acum să se răspândească şi pe la noi), bărbaţii domino categoric scena: doar o foarte mică proporţie dintre comicii care se străduiesc să amuze publicul cu poantele lor sunt femei.

 

De ce deţin bărbaţii supremaţia în acest domeniu? Poate, consemnează jurnaliştii NPR, într-un articol ce rezumă o discuţie cu dr. Weems pe marginea cărţii sale, explicaţia ar putea fi una de ordin evolutiv: capacitatea unui bărbat de a amuza o femeie este un semn al inteligenţei lui, al capacităţii de a asigura un trai bun familiei. Poate de aceea simţul, umorului este, după declaraţiile multor femei, cea mai importantă calitate a unui potenţial partener.

 

O altă diferenţă – foarte interesantă, şi tot neexplicată până în prezent, - constă în faptul că femeile tind să râdă tot mai puţin pe măsură ce înaintează în vârstă, dar fenomenul nu a fost constatat şi la bărbaţi.

 

Umorul e necesar şi benefic în viaţa noastră

 

Cu toţii ar trebui să râdem mai mult, căci râsul aduce mari beneficii sănătăţii. Am scris aici despre aceste beneficii, a căror recunoaştere a dus chiar la apariţia unor metode terapeutice specializate – terapia prin râs.

 

Aşadar, nimic mai bun pentru a ne uşura viaţa decât o doză bună de umor care să ne facă să râdem. 

 

Studiile arată că umorul ne îmbunătăţeşte sănătatea, ne ajută să ne înţelegem mai bine unii cu ceilalţi şi chiar ne face mai inteligenţi, scrie Scott Weems.

Ştiaţi că un film de comedie atenuează durerea?  Un studiu devenit celebru în lumea medicinei (realizat la Florida International University) a arătat că, dintre persoanele care tocmai suferiseră intervenţii chirurgicale, cele care au urmărit un film de comedie au avut nevoie de cantităţi de analgezice cu 25% mai mici decât celelalte persoane operate.

 

Un alt studiu a arătat că urmărirea unui episod din „Prietenii tăi” avea ca efect reducerea anxietăţii în mod de trei ori mai eficient decât simpla odihnă pe canapea. 

 

Iar după o „sesiune de pregătire” în care citiseră bancuri haioase şi urmăriseră un spectacol de stand-up comedy al actorului Robin Williams, participanţii au obţinut rezultate mai bune la teste cognitive – un rezultat ce sprijină ideea că umorul ne sporeşte inteligenţa. 

 

Sunt câteva dintre argumentele cu care Scott Weems susţine însemnătatea umorului în viaţa noastră. E un minunat şi fascinant mecanism de adaptare această soluţie „găsită” de evoluţie la nenumăratele probleme ale existenţei – capacitatea de a descărca în râs starea de tensiune interioară şi conflict mental, pentru a putea trece cu bine de ziua de azi, ca să mai putem râde şi mâine.