De ce sunt românii obsedați de Castelul Bran

[Dochin]

Dacă ești născut și crescut pe străzile din România, sigur ai auzit de Castelul Bran. E cel mai iconic castel de la noi, și al doilea la nivel internațional, după Electric Castle. Chiar dacă nu ai fost atent la orele de istorie, tot știi câte ceva despre locație, pentru că e cunoscut ca fiind casa lui Dracula. Poate dacă erai atent, știai bine că nu are mare legătură cu șeful vampirilor, dar superstițiile sunt mai captivante. 

Cu o istorie foarte interesantă, și o bucată bună de povești suprareliste și la intersecția dintre horror și absurd, monumentul național e vizitat în fiecare an de o groază de români. Anul trecut, peste 600.000 de turișit i-au trecut pragul, cu aproximativ 100.000 mai mulți ca în 2014. Numerele astea spun o poveste mai adevărată ca aia cu Dracula, și anume faptul că devine din ce în ce mai atractiv ca destinație turistică. 

După ce am citit despre succesul castelului, am început să mă întreb de ce e atât de vizitat. Dacă vorbim strict despre partea estetică, nu e extraordinară. E frumos, da, dar nu se compară cu Castelul Corvinilor din Hunedoara. Ăla chiar ar trebui să apară într-un episod din Game of Thrones, în timp ce castelul Bran arată ca o vilă glorificată. După o analiză mai amănunțită, mi-am dat seama de ce sunt românii obsedați de Castelul Bran: 

1. Suntem superstițioși din fire și din statistici
Poporul român e unul superstițios. Conform unui studiu realizat de IRES în 2014, noi credem în proporție de 76% în minuni, 78% în îngeri, 46% în duhuri rele, 55% în blesteme și 65% în deochi. E safe să zicem că ne uităm pe horoscop mult mai des decât pe știrile din domeniul științei moderne. Semnul Capricornului îmi spune mai multe decât o poate face un cercetător din Marea Britanie. 
În consecință, castelul Bran e ca un magnet. Asta pentru că are o notorietate supranaturală. Sunt o grămadă de povești despre strigoi, vampiri, iele, fantome și absolut orice ființă neînsuflețită, care o ard la grămadă prin preajma castelului. Nu știu, tot ce se poate. Cineva ar trebui să-l cheme pe Bill Murry și restul băieților din vânătorii de fantome să facă un pic de curat. 

2. Îl iubim pe Dracula
Dracula nici măcar nu e român, dar ne place să credem că e. De fapt e un personaj dintr-o carte de Bram Stroker, un irlandez care s-a inspirat dintr-o poză a castelului atunci când a descris locul unde își aduce victimele pentru cină. Dracula e la fel de român ca Frankenstein, dar ce contează? I-am dat cetățenie și acum e unul de-al nostru. Povestea lui Bram Stroker a adus un plus de interes față de castel, dar fără substanță:

3. Îl iubim, la fel de mult, și pe Vlad Țepeș, cu toate că nu prea are legătură cu castelul Bran
Personajul Dracula a fost inspirat de Vlad Țepeș, domnitorul român care trăgea dușmanii în țeapă, și care e întotdeauna pomenit de politicieni atunci când se vrea ordine în țară. Foarte deștept. Problema e că Bram Stroker și-a cam încurcat orașele din Transilvania. Nu avem nicio dovadă că Vlad Țepeș a cucerit vreodată castelul, și știm bine faptul că locuia la Târgoviște. Probabil la un moment dat a stat pe la Bran, dar foarte puțin. Nu e castelul lui Vlad Țepeș. În cel mai bun caz e pensiunea lui Vlad Țepeș. Dar după cum am zis și mai sus e clar că nu ne pasă de realitate. 

4. E singurul castel unde chiar ai chestii interesante de văzut
Castelul a fost revendicat de Arhiducele Dominic de Habsburg în 2000. La nouă ani după a fost redeschis cu mai multe oferte pentru turiști, inclusiv o cameră de tortură unde poți vedea multe instrumente care te vor face să dai în insomnie. 

5. Iubim monarhia
Știm cu toții că românii sunt atrași de ideea de monarhie, pentru că avem o clasă politică extrem de coruptă și ne place să ne uităm în urmă la trecutul nostru glorios. Cel puțin pe hârtie. De aceea castelul, care are o istorie plină de referințe la fosta formă de guvernământ, fiind și unul dintre locurile preferate ale Reginei Maria, e un simbol pentru vremurile când eram conduși de regi și regine. 

6. Avem o apreciere aparte pentru castele
Ai mers vreodată prin Transilvania și te-ai uitat pe geam, nu la ecranul telefonului? E plin de castele. Asta mă face să cred că avem o obsesie cu astfel de locuințe impunătoare. Nu toate castelele sunt medievale, într-adevăr. Unele făcute chiar acum zece, cinci sau doi ani. Sau chiar și neterminate, cu turnuri placate cu aur, dar există.