What's UP Doc ? Posted August 1, 2015 Posted August 1, 2015 Așa cum am spus într-un articol anterior, noțiunea de „sport” nu este doar o convenție pe care să o putem atribui după plac, oricărei activități. Pentru a fi sport o activitate trebuie să îndeplinească o serie foarte clară de criterii, pe care dacă nu le respectă, atunci pur și simplu nu este sport. Majoritatea oamenilor asociază noțiunea de sport cu mișcarea fizică și…cam atât. În realitate, sportul profesionist este o adevarată știință, care îmbină cunoștinte de Educație Fizică și Sport cu cunoștinte din Psihologie, Biomecanică, Control şi Asistenţă Medicală, Anatomie, Nutriție, Biochimie, Fiziologie, Igienă, Pedagogie, Sociologie și chiar și cu câteva noțiuni de Istorie și de Fizică. Mai necesită disciplină și abilități bune de organizare și de planificare. Fără toate aceste cunoștințe și abilități, sportul practicat nu va fi unul profesionist, ci unul amator. Dar mai întâi ar trebui să lămurim mai exact ce-nsemnă “sportul”, o noțiune care aparent este ușor de definit, dar care, așa cum am spus mai sus, implică o serie foarte lungă de cunoștințe : Definiția 1 : „Activitate fizică a cărei practică presupune un antrenament metodic, respectarea anumitor reguli și a unei anumite discipline, având la bază elementul competitiv și urmărind obținerea de performanțe.” Definiția 2 : „Complex de exerciții fizice și de jocuri practicate în mod metodic, cu scopul de a dezvolta, de a întări și de a educa voința, curajul, inițiativa și disciplina; fiecare dintre formele particulare, reglementate ale acestei activități.” Din păcate nu există o definiție atot-curpinzătoare, care să descrie sportul în întrega sa complexitate. De aici și nevoia de a utiliza mai multe definiții. Cu toate acestea definițiile de mai sus ne oferă o serie de criterii după care ne putem ghida pentru a determina când o activitate este sau nu sport. De asemenea, există definiții doar pentru sportul de performanță – plătit sau neplătit – și pentru cel practicat în învățământul pre-universitar și universitar, nu și pentru sportul practicat în parc sau în fața blocului. Nu trebuie însă să ne facem iluzia că doar pentru că am citit câteva definiții și stim ce este sportul. Ca să înțelegem ce este sportul ar trebui să-l practicam sub ghidarea unui profesionist pe o perioada ceva mai lungă de câteva luni și eventual să și activăm ca antrenori. De abia atunci am înțelege că, de fapt, definițiile de mai sus sunt incomplete în absența cunoștintelor din toate domeniile enumerate mai sus. O foarte mare parte a acestor cunoștințe le găsim în diverse manuale menite să-i pregătească și pe sportivi, dar mai ales pe antrenori. Tot acele manuale cuprind și criteriile după care putem să ne dăm seama când o activitate este sport (sport profesionist, nu amator) sau nu. Iar aceste criterii le-am prezentat, de asemenea, într-un material anterior : un antrenament metodic; respectarea anumitor reguli; că au la bază elementul competitiv; că urmăresc obținerea de performanțe; că urmăresc dezvoltarea unor calități (ex. voința, curajul, disciplina, etc); activitatea/complexul de exerciții fizice. La ce se referă mai exact acele criterii? Antrenamentul metodic Antrenamentul metodic are această denumire pentru că implică utilizarea unor metode în cadrul procesului de antrenament. De exemplu : Exersarea integrală a deprinderii– exprimată prin exersarea frecventă a unor tactici, strategii sau mișcări din cadrul jocului până când devin automatisme; Metode de pregătire psihologică– exprimate prin pregătirea psihologică de bază, specifică şi de concurs, prin pregatirea intelectuală sau afectivă; Metode de pregătire biologică– dieta sportivă; Metode de pregătire fizică generală – genoflexiuni, flotări, abdomene, alergare, înnot etc; Eu am dat doar câteva exemple de metode, însa în realitate ele sunt mai numeroase. Existența unor reguli În mod evident fără un sistem de reguli competițiile nu s-ar putea desfășura corespunzător. Din acest motiv sunt obligatorii pentru ca o activitate să fie considerat un sport. Obținerea de performanțe Alergatul în parc de către o persoană normală poate avea ca obiectiv slăbitul, exersarea inimii sau dezvoltarea rezistenței fizice (sau toate trei). O astfel de persoană în mod evident nu și-a propus să alerge la Olimpiadă. Astfel, că obiectivul ei nu este obținerea de performanță, ci doar imbunătățirea propriei condiții fizice. Un sportiv profesionist îți îmbunătățește condiția fizică pentru a obține eventual un titlu mondial, european sau olimpic. Deci obiectivul lui urmărește clar perfomanța. Pentru el, condiția fizică nu este obiectivul final – așa cum e în cazul persoanei care aleargă în parc -, ci este doar un mijloc. Persoana care aleargă în parc face sport? Bineînțeles, însă o face fără să respecte anumite reguli (care nu există practic) și aplicând doar câteva dintre metodele de antrenament și de cele mai multe ori haotic. Așa se face că unele persoane se apucă să alerge fără să se încălzească înainte sau se apucă să tragă de fiare imediat ce au intrat în sala de forță. Dezvoltarea unor calități Sportul duce la dezvoltarea calităților personale. În articolul “O dilemă din eSport – necesitatea exercițiilor fizice în eSport” am menționat ambiția, voința, disciplina, însă mai putem adăuga de exemplu și curajul sau inteligența. În realitate, între “calități” și “sport” există o relație de reciprocitate. Activitatea/complexul de exerciții fizice Există două tipuri de exerciții fizice: cele generale și cele specifice sportului. Exercițiile generale sunt acelea care sunt utilizate cam în toate sporturile, cum ar fi genoflexiunile, flotările, abdomenele, etc. Cele specifice sunt acele exerciții care se utilizează doar în sportul în cauză. De exemplu portarii de fotbal au exerciții de plonjare și de priză, în timp ce karatiștii au exerciții menite să dezvolte viteza de lovire cu pumnii și picioarele. În mod evident un portar nu va avea nevoie să exereseze loviturile de pumni și de picioare, așa cum nici karatistul nu va avea nevoie să învețe să plonjeze. De aici și denumirea de exerciții specifice. Complexul de exerciții fizice se referă la combinarea mai multor exerciții fizice. Combinația în sine se face însă respectând alte criterii, de data aceasta biomecanice, biochimice și de planificare. De exemplu, daca ne referim la planificare, un sportiv si/sau un antrenor trebuie să-și planifice toate antrenamentele pe parcursul unui an intreg. Și trebuie să o facă în așa fel încât creșterea intensității efortului să se facă progresiv și să culmineze cu așa numitul „vârf de formă”, care trebuie atins în momentul în care are loc cea mai importantă competiție a anului (să zicem Cupa Mondială la Scrimă). În cadrul planificării trebuie incluse absolut toate exercițiile fizice care vor fi utilizate, fie că sunt generale sau specifice. Mai există și planurile care se fac pe patru ani, utilizat preponderent de sporturile Olimpice. Scopul Scopul articolului a fost de a explica pe scurt câteva noțiuni elementare cu privire la noțiunea de “sport”. În realitate ar fi nevoie de o descriere mult mai amănunțită, care însă ar fi și prea lungă. Ce trebuie să înțelegem însă, este faptul că, pentru a fi sport o activitate nu are neapărat nevoie să implice alergarea și ridicarea de greutăți. Bineînțeles că este nevoie și de exerciții fizice – așa cum am și spus de altfel -, însă doar pentru că efortul fizic nu este intens, asta nu descalifică o activitate în a fi sport. Tot ce trebuie să facă, este sa respecte criteriile menționate mai sus. Respectă eSportivii acele criterii? În cea mai mare parte NU, însă sunt și jucători care o fac. Pot fi aceia considerați sportivi? Foarte probabil că DA. Pot fi considerați sportivi acei jucători care nu respectă criteriile? Cu siguranță ca NU, indiferent de la ce echipă provin. Cel mult sunt jucători profesioniști și nimic mai mult.
Premium
Recommended Posts