Review AOC G2460PG - Monitor

[What's UP Doc ?]

 

 

După cum spuneam în articolul despre Philips 242G5, monitoarele dedicate gaming-ului sunt în mare vogă la ora actuală, producătorii încercând să atragă cumpărătorii cu tot felul de lucruri frumoase: 3D, 144Hz refresh rate, numeroase posibilități de ajustare, hub-uri USB 3.0, chiar și telecomenzi cu care să accesezi OSD-ul.

 

Însă încet-încet începe să-și facă loc și o tehnologie care, deși anunțată de aproape un an de zile și foarte lăudată, nu a făcut încă prea multe valuri: NVIDIA G-SYNC. Dar despre ce e vorba?

 

Pe scurt, despre dorința de a elimina efectul de „tearing” cu care jucătorii PC sunt obișnuiți din vremuri imemoriale. Fiindcă puterea de procesare a plăcilor video a crescut (și continuă să crească) incredibil de mult, dar monitoarele nu prea au ținut pasul în privința ratei de afișare a cadrelor.

 

Lucru care a dus la un soi de „alege răul cel mai mic”, până relativ recent când au început să apară modelele cu 120 și 144Hz: vrei ca imaginile să fie afișate corect, fără să ai impresia că la un moment dat cineva le-a tăiat cu foarfeca și apoi le-a lipit repede în speranța că nu se prinde nimeni?

 

Activezi VSync, dar asta înseamnă să ai de-a face cu ceea ce în termeni tehnici se numește „input lag”. A, da, iar fluiditatea o să aibă de suferit dacă placa video nu poate face față la un moment dat și framerate-ul scade mai mult decât e cazul.

 

 

 

 

Vrei să uiți de input lag și să ai performanță maximă? Dezactivezi VSync și te bucuri de un framerate senzațional. Atât că o să-l prinzi destul de des în acțiune pe nenea cu foarfeca de-ți spuneam de el mai sus.

 

 

 

 

Ei bine, în timp ce VSync e o soluție software, G-SYNC introduce în ecuație o plăcuță hardware de control, ce se află în interiorul monitorului. Cu ajutorul acesteia, monitorul și placa video sunt sincronizate perfect de fiecare dată, iar afișarea este ireproșabilă, deoarece nu mai există posibilitatea ca placa video să o „ia înainte”. Poți să ai un framerate monstruos, monitorul va afișa întotdeauna doar cât e nevoie pentru ca fluiditatea să nu aibă de suferit.

 

 

 

 

AOC este unul dintre producătorii care doresc să po[CENSORED]rizeze noua tehnologie, modelul pe care-l avem în test purtând numele de G2460PG.

 

Specificații tehnice :

 

• Monitor Size 24″
• Visible Screen Size 61 cm
• Screen Format 16:9
• Brightness 350 cd/m² (typ)
• Contrast Ratio Dynamic 80.000.000:1
• Contrast Ratio Typical 1.000:1 (CR)
• Pixel / Dot / Pitch 0.276 (H) x 0.276 (V) mm
• Display Area 531.36 (H) x 298.89 (V)
• Viewing Angle 170 (H) / 160 (V) (CR≧10)
• Response Time Up to 1 ms
• Maximum Resolution 1920 x 1080@144 Hz
• Video connections Display port
• Other Features -5/22 Tilt, 130 mm Height Adjustment, Eco Mode, e-Saver, i-Menu, Kensington Security Lock, NVIDIA G-SYNC, screen+, USB 2x 2.0, 3x 3.0, VESA 100 mm

 

Odată ce termini de admirat artwork-ul Assassin’s Creed IV: Black Flag de pe cutie și o deschizi, vei găsi doar lucrurile esențiale: cablul de alimentare, cablul USB 3.0, transformatorul, baza standului, un CD cu drivere, clemă pentru wire management și, foarte important, cablul DisplayPort. Important deoarece G2460PG (la fel ca orice alt monitor cu G-SYNC) nu are niciun alt tip de conector video. Nici D-Sub, nici DVI, nici HDMI. Limitare tehnologică din păcate.

 

 

 

 

Montarea standului este foarte facilă, iar monitorul în sine permite o sumedenie de ajustări ca să-l aduci la nivelul potrivit, lucru de apreciat având în vedere banii pe care trebuie să-i scoți din buzunar pentru achiziționarea lui. Îl poți lăsa mai jos sau ridica (maxim 13cm), îl poți înclina, roti sau îl poți seta să funcționeze în mod Portrait dacă ai nevoie.

 

 

 

 

În privința aspectului, deloc surprinzător, AOC au mers pe verde drept culoare de contrast, logo-ul NVIDIA G-SYNC tronând pe spatele monitorului, dar per-total, nimic care să-ți ia ochii cu adevărat. La fel ca Philips 242G5, nu e urât, însă nici nu e genul de monitor de care să te îndrăgostești la prima vedere.

 

 

                       

 

 

În partea inferioară a ramei găsim și butoanele de accesare pentru OSD (on screen display), alături de două mai speciale. Unul dintre ele controlează funcția ULMB (prescurtare pentru Ultra Low Motion Blur), succesoarea pentru NVIDIA LightBoost, concepută pentru a elimina pe cât posibil goshting-ul și blur-ul care apar din cauza mișcărilor foarte rapide. Partea proastă e că ULMB nu funcționează decât la refresh-uri de 85/100/120Hz. Ceea ce înseamnă că poți avea G-SYNC sau ULMB, nu amândouă în același timp.

 

Al doilea buton, Dialpoint, are desenată deasupra o țintă, un simbol foarte sugestiv pentru funcția lui: odată apăsat, ai posibilitatea să alegi între șase modele de ținte care să rămână pe ecran. Chestie care în teorie este foarte utilă pentru pasionații de shootere, dar mă îndoiesc că vreun veteran de Battlefield sau Call of Duty o va folosi într-un meci serios.

 

 

                         

 

 

OSD-ul are setările clasice la care te-ai aștepta – luminozitate, contrast, culori, poziționarea verticală și orizontală a imaginii, timeout, chiar și un reminder ce poate fi setat pentru a te trage de mânecă din când în când pentru a lua o pauză.

 

Și așa ajungem la capitolul cu adevărat interesant: performanța în jocuri. De la bun început trebuie să subliniez faptul că AOC G2460PG are un panou TN, cu toate lucrurile bune și rele care decurg din chestia asta. Timp mic de răspuns, unghiuri so-so de vizibilitate. Contrastul și redarea culorilor sunt ok, iar odată ce umbli prin setările monitorului + cele ale plăcii video, poți ajunge la un rezultat mai mult decât mulțumitor. N-o să fie la nivelul calitativ al unui IPS, dar pe de altă parte acest model nu a fost conceput pentru grafică și design.

 

Odată ce l-ai ajustat însă, monitorul se comportă foarte bine, cu sau fără G-Sync. Asta dacă ai bineînțeles și un sistem pe măsură care să-ți poată oferi un framerate foarte bun chiar și-n cele mai exigente titluri.

 

Ceea ce creează o dilemă interesantă: în momentul în care ai un sistem atât de puternic, impactul G-SYNC e mai scăzut față de situațiile în care framerate-ul fluctuează simțitor și unde chiar se vede aportul tehnologiei NVIDIA (dacă vrei să vezi tehnologia în acțiune în condiții de „laborator”, ai la dispoziție tech demo-ul Pendulum). Dar în același timp, având în vedere prețul destul de piperat, e greu de crezut că cineva cu un PC mai slăbuț va opta să-și ia un monitor cu G-SYNC în dauna unui upgrade la procesor sau placa video.

 

Și apropo de plăci video, pentru că și ăsta e un aspect ce trebuie menționat: deoarece G-SYNC e o tehnologie proprietară NVIDIA, trebuie să ai obligatoriu o placă video GeForce. Tocmai ți-ai luat o super placă AMD sau peste vreo 3-6 luni apare un model produs de ei care dărâmă toate recordurile de performanță? Ghinion, rămâi cu NVIDIA sau adio G-SYNC.

 

Așadar, concluzia pe care o putem trage despre G2460PG este foarte simplă: cei de la AOC au făcut o treabă foarte bună și au produs un monitor care oferă exact ce promite – specificații excelente pentru jocuri, indiferent de genul pe care-l preferați, susținute de o tehnologie ce are potențialul de a deveni standard într-un viitor mai mult sau mai puțin îndepărtat.

 

Marele „dar” e că pe lângă limitările tehnologice (G-SYNC funcționează doar cu plăci GeForce, doar DisplayPort pe post de conector), prețul e și el mai piperat pentru monitoarele cu G-SYNC, mai ales în România. Dacă însă te încadrezi în segmentul țintă de cumpărători și ai fondurile necesare, AOC G2460PG se poată număra liniștit printre opțiunile de luat în considerare.

 

 

 

 

Sursa ComputerGames