[Lifestyle] Stilul de viață al părinților vă poate determina sănătatea, chiar și ca adult

[Stendhal 𐌕]

 

Nu ne alegem părinții, slujbele sau sănătatea. Și nu avem un cuvânt de spus în ceea ce privește faptul că părinții fumau sau nu și nici  ceea ce mâncau când eram noi copii. Cu toate acestea, un studiu recent a constatat că aceste lucruri ne determină puternic stilul de viață și sănătatea, chiar și la vârsta adultă.

 

Pentru acest studiu – care a implicat 21.000 de participanți cu vârsta peste 50 de ani din 13 țări europene – am comparat fumatul actual, obezitatea și lipsa de exercițiu a participanților cu slujba părinților lor, longevitatea, starea de fumat și problemele de alcool în timpul copilăriei participanților.

 

Am arătat că acțiunile părinților de când participanții aveau zece ani explicau între 31% și 78% din problemele adultului, cu o medie europeană de 50%. Țările în care sănătatea a fost determinată în mare parte de caracteristicile părinților au fost Republica Cehă (78%), Germania (72%), Spania (70%), Franța (66%) și Austria (64%). Cu toate acestea, factorii parentali au contat mai puțin în Belgia (31%), Olanda (34%) și Elveția (41%).

 

Importanța caracteristicilor părinților pentru sănătatea copiilor lor se explică prin două mecanisme. În primul rând, condițiile precare de viață din copilărie duc la sărăcie la maturitate – ceea ce afectează sănătatea. În al doilea rând, sănătatea se transmite de la părinți la copii. Dincolo de moștenirea genetică comună evidentă între generații, sănătatea părinților are, de asemenea, un impact asupra sănătății copiilor lor prin transmiterea de obiceiuri și stiluri de viață.

 

Cercetările au constatat că dacă un părinte a fumat când copilul lor era mic, copilul mai mult ca sigur avea să fumeze ca adult, în toate țările, cu excepția Suediei. Obezitatea unei persoane în viața ulterioară a fost mai frecventă când părinții lor erau fumători și aveau o problemă cu alcoolul când copilul avea zece ani în Germania, Grecia și Austria. În Danemarca, obezitatea a fost asociată numai cu părinții care au o problemă cu alcoolul; în Franța a fost asociat cu părinții fumători.

 

Au fost investigate și noi șanse ca o persoană să fumeze – folosind datele sondajului național din Franța – pe baza fumatului și a mediului social al părinților. Am descoperit că, dacă tatăl unei persoane a fumat la 12 ani, era de două ori mai probabil ca atunci când va crește să fumeze decât persoanele al căror tată nu a fumat deloc, controlând nivelul de educație și locul de muncă al părinților.

 

 

 

Dacă mamele fumează, crește riscul ca fetele lor să fumeze – dar nu și fiii lor. Riscul ca o persoană să fumeze a fost, de asemenea, mai mare în rândul celor al căror tată a fost lucrător manual și care a experimentat perioade de sărăcie în copilărie.

 

De ce contează?

 

Descoperirile ar trebui să ofere o pauză de gândire celor care au conceput noile planuri NHS pentru a opri fumătorii sau pacienții obezi de la operație, cu excepția cazului în care renunță la fumat sau slăbesc. Decizia presupune că sănătatea slabă a acestor pacienți este indusă de sine, astfel încât aceștia sunt obligați să aleagă între a face față consecințelor stilului lor de viață sau a demonstra un angajament de schimbare.

 

Aceste tipuri de politici de sănătate publică nu iau în considerare faptul că stilul de viață este puternic asociat cu circumstanțe care nu pot fi controlate de o persoană, în special circumstanțele copilăriei și sănătatea și stilul de viață al părinților. Restricționarea accesului la tratament pare deosebit de nedreaptă atunci când oamenii nu au șanse egale de a fi sănătoși și de a adopta stiluri de viață sănătoase.

 

 

Potrivit economistului american, John Roemer , o modalitate de a asigura egalitatea de șanse este de a respecta adevărata responsabilitate a oamenilor pentru eforturile lor, independent de factorii care nu depășesc controlul lor. Cu alte cuvinte, oamenii ar fi responsabili doar pentru cota care nu este legată de condițiile copilăriei sau de alegerile părinților lor.

 

Studiul arată că, chiar și fără a face această distincție între responsabilitate și adevărata responsabilitate, controlul oamenilor asupra alegerilor lor de sănătate și a stării lor de sănătate este limitat – circumstanțele familiei și ale părinților contează mai mult în majoritatea țărilor europene.